Sodiu 8
10 utilizari eco ale bicarbonatului de sodiu
Ne aflam intr-o perioada ocupata din an si probabil ca fiecare dintre voi face o curatenie generala inainte de Craciun si de frumoasele festivitati aduse de acesta. Dar utilizarea chimicalelor nu este chiar pe placul nostru, asa ca este un lucru extraordinar sa descoperi ca bicarbonatul de sodiu are multe intrebuintari ecologice pentru curatarea diverselor lucruri.
Exista atatea motive pentru care ar trebui sa fim bucurosi cand aflam asa ceva, deoarece bicarbonatul de sodiu, nu numai ca nu e toxic, dar este si ieftin! Da, are multe utilizari in prepararea alimentelor, dar castiga si premiul pentru “produse de curatat verzi”.
Produse ecologice dintr-o singura cutie de bicarbonat de sodiu
Amestecati sare si bicarbonat de sodiu in portii egale si tineti la indemana pentru a curata aproape orice. Rafturile si chiuvetele vor straluci de curatenie.
Adaugati putin bicarbonat de sodiu in masina de spalat vase, data viitoare cand o incarcati. Bicarbonatul de sodiu va oferi mai multa putere de curatare, iar vasele voastre vor iesi stralucitoare.
Incendiile in casa incep de obicei din bucatarie, in jurul aragazului. Daca aveti un foc izbucnit din cauza grasimii, puneti bicarbonat de sodiu peste el. Il va stinge fara probleme. Si nisipul este bun, dar este mai putin probabil sa tinem un recipient cu nisip in bucatarie.
Scurgerea s-a infundat? Uitati de sticla cu chimicale si utilizati bicarbonat de sodiu. Faceti un amestec dintr-o ceasca cu bicarbonat de sodiu, o ceasca cu sare veche de masa si turnati in scurgerea infundata. Turnati imediat o jumatate de ceasca cu otet. Lasati sa actioneze timp de 15 minute si apoi turnati 2 litri de apa clocotita. Apoi dati drumul la apa fierbinte pentru 1 minut. Rezultatul? O scurgere desfundata, sigura, ieftina si plina de dragoste pentru Mama Natura, iar tevile vor fi si ele fericite! Costuri mai mici cu instalatiile, ceea ce este intotdeauna un lucru bun.
Daca vreti sa cheltuiti mai putini bani cu spalatul rufelor, veti reusi asta utilizand bicarbonatul de sodiu. Amestecati jumatate-jumatate cu detergent.
Si cu siguranta stiti ca o cutie de bicarbonat de sodiu, lasata deschisa in frigider, va elimina mirosurile din acesta. Nu uitati totusi sa schimbati cutia!
Daca mocheta sau covorul are nevoie de improspatare, turnati bicarbonat de sodiu, lasati-l sa stea 10-15 minute si apoi dati cu aspiratorul.
Aveti o intepatura de la o insecta? Faceti o cataplasma din bicarbonat de sodiu si apa si aplicati in locul dureros. Va alina durerea in cateva clipe.
Daca aveti o iritatie, varicela sau orice alta eruptie neplacuta, scufundati-va in apa calduta in care ati pus bicarbonat de sodiu intr-o doza generoasa. Stati in apa cat mai mult posibil si cu siguranta va veti simti mult mai bine. Iar eruptia nesuferita se va vindeca mult mai repede, deoarece va fi uscata.
Astfel, ca produs prietenos cu mediul, bicarbonatul de sodiu primeste nota 10 cu plus. Ieftin, sanatos si nu dauneaza mediului. Ce am putea sa ne dorim mai mult?
Ketchup din mango
Dupa ce il veti gusta, ketchup-ul din mango va fi singurul ketchup pe care veti mai dori sa il consumati. Sau cel putin asa ne spune cititoarea noastra Elena Vasile, care ne-a trimis aceasta reteta si careia ii multumim.
Timp de preparare: 15 minute
Ingrediente:
- 2 linguri de ulei de masline
1 ceapa mica, tocata marunt- 2 linguri de usturoi, pisat marunt
- 3 buc. praz, doar partea verde, taiata mai mare
- 2 linguri de ghimbir proaspat
- ¼ lingura de coriandru tocat
- 1 lingura de usturoi, tocat marunt
- pulpa de la 1 mango copt, taiata mare
- 2 linguri suc de lamaie
- 1 lingura sos iute
- ½ lingura de sare.
Instructiuni:
1. Puneti la foc mediu spre mare o tigaie. Adaugati uleiul si lasati sa se incinga (aprox. 1 minut).
2. Adaugati ceapa, prazul, usturoiul si ghimbirul. Amestecati regulat, pana cand ceapa incepe sa se inmoaie (aprox. 3 minute).
3. Adaugati coriandrul, usturoiul si mango si lasati pe foc inca 1 minut.
4. Adaugati sucul de lamaie, sosul iute si sarea si ametecati pentru a omogeniza.
5. Lasati amestecul sa se raceasca usor, apoi puneti-l intr-un blender si transformati-l in piure, adaugand apa, cate o lingura o data, daca este nevoie pentru a facilita amestecarea.
6. Puneti amestecul intr-un vas pentru a servi.
Analiza nutritionala (per portie):
– 54 calorii
– 1 g proteine
– 1 g grasimi
– 318 mg sodiu
– 14 mg calciu.
Atentie, analiza nutritionala poate varia in functie de marca ingredientelor utilizate.
Puteti folosi acest delicios ketchup impreuna cu burgeri, peste sau pui. Pofta buna!
Argila-utilizari mutiple
Argila este un pamant natural ce provine din descompunerea rocilor (cum ar fi granitul, de exemplu) si in functie de compozitia sa fizico-chimica ea poate fi de mai multe culori: alba, verde, maro, rosie, galbena sau gri.
Argila este un adevarat cadou al naturii datorita proprietatilor sale si ea poate fi utilizata atat pentru tratarea unor boli, cat si in numeroase retete naturiste pentru frumusete. Argila este bogata in siliciu, magneziu, calciu, sodiu, fier, galiu si multe alte microelemente si se foloseste din cele mai vechi timpuri.
Argila poate fi de mai multe culori, dar cea mai utilizata si cunoscuta este argila alba. Argila alba numita si caolin este recomandata pentru tenul uscat si delicat sau pentru tratamentul parului uscat sau lipsit de stralucire.
Argila roz se poate folosi ca si masca de fata pentru hidratarea epidermei sau impotriva imbatranirii premature. Este indicata pentru tenul sensibil.
Argila rosie este recomandata in mastile pentru tenul uscat si lipsit de luminozitate. Samponul cu argila rosie ajuta la regenerarea parului degradat in urma vopsirii.
Argila verde care este foarte bogata in oxid de fier si se poate folosi in masti faciale mai ales pentru ingrijirea tenului gras. Ea ajuta la reglarea sebumului la nivel facial. Samponul cu argila verde ajuta la intarirea firului de par si la reglarea cantitatii de sebum la nivel capilar.
Utilizare externa:
– argila se poate folosi in masti faciale. Se inmoaie o cantitate suficienta de argila cu putina apa (sau suc de fructe, de legume, lapte proaspat, apa termala) intr-un recipient de portelan si se aplica de fata curata. Se lasa sa actioneze 15-20 minute si apoi se indeparteaza cu apa sau un ceai de plante. Atentie insa: ea trebuie inmuiata din cand in cand pentru a nu se lasa sa se usuce pe fata.
O idee de masca pe care eu o folosesc si este foarte buna pentru tenul mixt : 2-3 lingurite de argila, o lingurita de miere si 3-4 linguri de lapte. Se aplica pe fata timp de 20 minute , apoi se curata si se aplica o lotiune demachianta.
Cei ce au tenul sensibil este indicat ca durata de utlizare a mastii sa fie mai redusa.
– pentru vindecarea cicatricilor postoperatorii deoarece argila verde accelereaza vindecarea acestora.
– pentru tratarea arsurilor, infectiilor dermatologice
– masti pentru par: se amesteca argila cu un galbenus de ou si apa minerala, se aplica pe par inainte de curatare si se lasa sa actioneze timp de 20 minute. Se poate folosi ca si tratament antimatreata: se amesteca argila, cu apa minerala, cu o lingurita de ulei de migdale dulci si cu cateva picaturi de ulei esential de lamaie si de ceai verde. Se lasa sa actioneze timp de 30 de minute si apoi se spala parul cu un sampon delicat.
Utilizari interne:
Argila dizolvata in apa se poate folosi pentru tratarea anemiei, pentru curatarea organismului, pentru afectiuni ale aparatului digestiv. Pentru curatarea organismului se recomanda a se efectua o cura o data sau de doua ori pe an, mai ales primavara.
Argila verde cu putina apa se poate folosi la spalarea dintilor si la improspatarea respiratiei.
Multumim drei Stefania de la Biomonde pentru informatiile pretioase.
Castravetele – o leguma cu asa putine calorii
Castravetele este un aliat pretios pentru o silueta de invidiat si in curele de detoxifiere de primavara. Descoperiti calitatile acestei legume. Va punem la dispozitie si cateva retete care va vor ajuta sa o apreciati la adevarata valoare.
Asa cum probabil va amintiti dintr-un anumit scheci cu Florin Piersic, castravetele apartine familiei cucurbitaceelor, precum pepenele, dovlecelul. Il gasim pe tot parcursul anului in piata, dar sezonul sau de glorie se intinde din aprilie in septembrie.
Exista 3 sortimente de castraveti:
- Castravetele traditional, numit si „de gradina”, care este scurt si indesat si acoperit de mici rugozitati. Creste in orice gradina din Romania.
- Castravetele lung, numit si „olandez”, rectiliniu, cu pielea neteda si mult mai putin amar si se gaseste in orice supermaket. Modul sau de productie il pune la adapost de pradatori si boli si permite limitarea la maxim folosirea produselor de tratare.
- Mini-castravetele este mai ales folosit pentru picnicuri, pentru muraturi si este extrem de cautat toamna.
Ideal pentru silueta
Castravetele are putine calorii. Este una dintre legumele cele mai putin calorice: 10 calorii la 100 de grame. Si cum este bine garnisit cu fibre, minerale si vitamine hidrosolubile, densitatea sa nutritionala se dovedeste a fi foarte interesanta. Este un adevarat plus pentru un regim de slabit si o alimentatie sanatoasa.
Castravetele are foarte multe vitamine. Trebuie sa recunoastem ca aduce un evantai de vitamina B (vitamina B9 15µg/100), vitamina C (9mg/100g) si chiar si un pic de vitamina E (0,1 mg). Aceste vitamine se gasesc in abundenta in piele, de unde si interesul de a consuma castravetele cat mai mult.
Castravetele are virtuti drenante. Foarte bogat in apa, el furnizeaza potasiu (150 mg/100g) si putin sodiu ( 3mg ), ceea ce ii confera virtuti drenante si diuretice cunoscute. I se atribuie in acelasi timp sucului de castravete luat pe stomacul gol si proprietati depurative.
Ce trebuie sa mai stiti despre castravete?
In dermatologie, castravetele este considerat ca un foare bun calmant, datorita acizilor organici specifici si a alpha-hidroacizilor. Castravetele se foloseste de obicei sub forma de cataplasma sau lotiune, pentru a lupta impotriva rosetelor, mancarimilor si a pecinginei.
Castravetele din ziua de azi este mult mai putin amar. Selectia a permis dezvoltarea unor soiuri mai putin amare. De aceea il putem consuma fara sa-i curatam pielea. Astfel isi pastreaza mineralele, vitaminele si partea crocanta.
Evitati sa pastrati castravetii langa fructe, in special mere, deoarece acestea emana etilena care contribuie la cresterea amaruciunii castravetelui.
Pentru a limita iritatiile digestive asociate consumului de fibre intr-o cantitate mare, este preferabil sa mancati castraveti micuti. El are cei mai putini samburi si pulpa este mult mai frageda. Daca dorim sa scoatem samburii, trebuie sa taiem castravetele pe lungime si sa scoatem partea centrala cu ajutorul unei lingurite.
Putem sa reducem aportul de fibre curatand in intregime sau partial de pielita castravetele. Trebuie sa va amintiti, totusi, ca in aceasta pielita se afla majoritatea vitaminelor si mineralelor. Nu uitati sa-l spalati bine.
Iata si retetele promise pe baza de castravete, care va vor imbogati colectia:
Salata de castravete cu ardei
- Timp de pregatire: 20 minute (pentru 4 persoane).
- 1 castravete olandez
- 1 ardei rosu
- 1 ardei verde
- 1 buchetel de coriandru proaspat
- 1 cutie de boabe de porumb
- Sucul de la o lamaie
- 2 linguri de ulei de masline
- Sare si piper
- Se spala toate legumele si ierburile. Se decojeste castravetele si se taie pe lungime, apoi in bucati mici. Scoateti semintele din ardei si taiati pe lungime, ca niste bastonase. Spalati boabele de porumb si taiati-le cat puteti de marunt. Amestecati intr-un castron pentru salata si adaugati sucul de lamaie, uleiul, sare si piper. Presarati coriandru taiat marunt.
Castravete gratinat
- Timp de preparare: 20 minute (pentru 4 persoane).
- Timp de racire: 10 minute
- 2 castraveti fermi
- 2 oua
- o felie de branza de capra proaspata
- 2 linguri de busuioc tocat
- 1 lingura de ulei de masline
- Sare si piper
- Preincalziti cuptorul la 220 de grade. Spalati castravetii. Taiati-i in lungime si scoateti samburii cu o lingurita. Striviti branza intr-un castron si amestecati cu ouale. Adaugati busuiocul si uleiul de masline. Sarati si piperati castravetele, apoi adaugai amestecul de branza de capra. Tineti la cuptor timp de 10 minute. Se servesc ca aperitiv.
Spuma de castravete cu ierburi aromate
- Timp de pregatire: 20 minute (pentru 4 persoane).
- 600 g de castraveti
- 20 cl de lapte
- 1 iaurt natural
- 1 manunchi de menta proaspata
- 1 manunchi de arpagic – frunze
- 1 catel de usturoi tocat
- Suc de lamaie
- Sare si piper
- Decojiti si scoateti semnitele din castravete. Taiati-i in bucatele si mixati-le impreuna cu arpagicul, usturoiul, lamaia, menta si laptele. Adaugati iaurtul. Sare si piper. Puneti la rece. Decorati cu frunze de menta, atunci cand se serveste.
Ce trebuie sa stim despre rezultatele analizelor la sange
In acest articol va prezentam analizele pe care ar trebui sa le faceti o data pe an, pentru a va verifica sanatatea, precum si rezultatele normale pe care ar trebui sa le aveti.
Acidul uric
Este unul dintre resturile ramase de la descompunerea proteinelor in organism. Nivelul acidului uric in sange este ridicat in caz de guta si insuficienta renala.
Nivelul normal:
- La femei: 20-60 mg/l
- Barbati: 25-70 mg/l
HCG
HCG sau gonadotropina corionica umana ese un hormon al carui nivel este ridicat in sange si urina in caz de graviditate. Dozajul sau permite urmarirea evolutiei sarcinii inca de la primele zile de conceptie.
- In absenta sarcinii, nivelul este inferior 5U/l
- In a 4-a saptamana de amenoree – lipsa ciclului menstrual: 1500 U/l
- In a 6-a saptamana de amenoree: 28 000 U/l
- In a 8-a saptamana de amenoree 94 000 U/l
- In a 12-a saptamana de amenoree: 57 000 U/l
- In a 17-a saptamana de amenoree: 18 000 U/l
- In cursul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina, nivelul se mentine intre 10 000 si 30 000 U/l
Calciul
Calciul trebuie sa ramana la un nivel fix in sange. O variatie poate insemna o boala a oaselor, renala, endocrina sau un aport mic de vitamina D.
Nivelul normal: 90-105 mg/l
Colesterolul si lipidele
Sangele contine 5-7 grame de lipide pe litru. Aceste lipide sunt legate de molecule speciale de proteine, lipoproteinele, care au ca sarcina transportul lor.
Se disting 4 tipuri de lipoproteine:
- Chylomicronii, bogati in trigliceride
- VLDL sau lipoproteine de foarte mica densitate sau pre-beta-lipoproteine, de asemenea bogate in tricliceride
- LDL sau lipoproteine de mica densitate, numite si beta-lipoproteine, ce transporta cea maimare parte de colesterol. LDL se mai numeste si colesterolul rau.
- HDL sau lipoproteine de densitate mare sau alpha-liproproteine, transporta mai ales fosfolipide si un pic de colesterol. HDL este numit si colesterolul bun.
Nivelul normal: lipide in sange – 5-7 g/l.
Creatinina
Este oglinda modului in care functioneaza sistemul renal. Ea este in mod normal ridicata la persoanele foarte musculoase sau in caz de boli musculare.
Nivelul normal: 5-12 mg/l
Gamma GT
Cresterea acestora este considerata ca un semn de posibila intoxicare alcoolica. Nivelul sau permite urmarirea unui regim fara alcool.
Dar Gamma GT nu creste in caz de intoxicatie crescuta, ci abia dupa aproximativ 3 sapatamani de intoxicatie pentru a observa nivelul crescut.
Ea este de asemenea crescuta si in caz de obstructie a cailor biliare si hepatita virala. Aproximativ 10% dintre persoane au un nivel ridicat fara sa existe o explicatie logica.
Nivel normal: trebuie sa fie inferior 35 U/l
Gazometria
Numit si gazul sangelui, aceasta inseamna studierea gazelor din sange, adica a oxigenului si gazului carbonic.
Esantionul de sange prelevat permite observarea saturatiei hamoglobinei cu oxigen si masurarea ph-ului sanguin, adica a aciditatii sangelui, cat si nivelul bicarbonatelor.
Acest examen poate fi realizat prin punctie arteriala sau piscand lobul urechii si este foarte util in cazul bolilor respiratorii sau metabolice care pot antrena o acidoza – prea mult sange acidulat – sau o alcaloza – prea mult sange alcalin.
Ph-ul normal este aproximativ 7,46. Acest exament se realizeaza pentru a supraveghea evolutia bolnavilor respiratori sau a pacientilor aflati in coma.
Glicemia
Ea trebuie calculata pe stomacul gol, dar pentru un diagnostic de diabet poate fi necesara un calcul al acesteia dupa masa sau dupa absorbita a 75 g de zahar. Nivel normal: 0,8-1,1 g/l.
Hemocultura
Sangele prelevat pentru o hemocultura este analizat in laborator, ceea ce inseamna ca se vor cauta microbi care ar putea circula in sange, in cazul unei septicemii sau a unei infectii localizate.
Prelevarea trebuie sa fie efectuata in conditii stricte de igiena, caci nu ttrebuie sa amestecam microbul pe care il cautam cu microbi paraziti.
Asistenta inteapa bolnavul cu un ac special, iar sangele curge direct intr-un tub special. Acest tub este conservat intr-o etuva la 37°C si se pastreaza timp de aproximativ 15 zile. Daca in sange exista un microb, acesta va provoca modificari in tub.
Ionograma
Se refera la nivelul de ioni din sange. Exista elemente incarcate pozitiv, cationii, si elemente incarcate negativ, anionii. Ei trebuie sa fie intr-o stare de echilibru.
Se calculeaza sodiul, potasiul, clorul si bicarbonatele. O problema in acest echilibru poate fi constatata in numeroase boli sau dupa luarea anumitor vitamine, mai ales diuretice.
Supravegherea ionogramei este esentiala in reanimare, atunci cand bolnavul este rehidratat cu perfuzii intravenoase. Ea permite masurarea rehidratarii sau deshidratarii si corectarea dozajului pacientului.
Proteinele
In cazul protidemiei se masoara nivelul de proteine prezente in sange. Se distinge albumina si globulinele. O diminuare a concentratiei lor poate fi un semn de malnutritie. Exista variatii normale in functie de alimentatie, varsta, exercitiu fizic, sarcina.
Nivel normal: 60-80 g/l.
Anticorpii si serodiagnosticul
Atunci cand o persoana este infectata cu un virus, o bacterie sau un parazit, organismul sau fabrica anticorpi pentru a se apara. Serodiagnostricul detecteaza un anume anticorp, de aceea exista multe serodiagnostice: pentru sida, sifilis, febra tifoida, paludism, hepatita etc.
Atunci cand aveti in organism anticorpi impotriva unei anumite boli, de exemplu rubelola, atunci sunteti seropozitivi la aceasta boala. Astazi, de cand sida s-a raspandit, termenul de seropozitiv a luat un sens eronat.
Daca sunteti seropozitiv pentru rubeola, aceasta nu inseamna ca sunteti seropozitiv pentru sida.
Ureea
Provine din distrugerea proteinelor si este elimita de rinichi. Ea poate sa crreasca, daca rinichiul nu functioneaza bine sau in caz de distrugere a unei cantitati prea mari de proteina.
Nivel normal: 0,15-0,5 g/l.
Vitaminele si sarurile minerale
Aceste substante nu au o valoare energetica proprie, dar nu sunt mai putin indispensabile pentru buna functionare a corpului uman, caci ele intervin in numeroase metabolisme.
Cantitati extrem de mici sunt, in general, suficiente, dar ele nu pot fi aduse decat prin alimentatie, caci corpul uman este incapabil sa le sintetizeze sau, daca o face, o face in cantitati mult prea mici.
In tarile occidentale, o alimentatie normala acopera din plin necesitatile privind vitaminele, cu exceptia vitaminei D care trebuie administrata copiilor caci ei au nevoi mai importante decat adultii. Printre cele 13 vitamine recunoscute, cinci favorizeaza echilibrul nervos si lupta impotriva oboselii. Vorbim despre vitamina C si vitaminele grupei B.
S-a discutat mult despre puterea stimulativa a vitaminei C, ceea ce este exagerat, caci ea nu este o substanta dopanta. Cu toate acestea, ea are un rol recunoscut in apararea organismului: ea ajuta globulele albe sa lupte impotriva agentilor infectiosi, favorizeaza cicatrizarea tesuturilor si are o actiune detoxifianta, caci permite organismului sa neutralizeze toxicitatea anumitor substante.
Totodata se pune problema din ce in ce mai des ajutorului pe care vitamina C il poate da in lupta impotriva cancerului si a imbatranirii.
Vitaminele B sunt vitaminele energiei si echilibrului nervos si este indispensabila prescrierea lor alcoolicilor, datorita dezechilibrului lor alimentar.
Vitaminele se impart in doua grupe: liposolubile – A, D, E si K – si hidrosolubile – B, C, PP, acidul folic.
Vitaminele liposolubile
Vitamina A – surse: exclusiv de origine animala – ficatul, in special uleiurile continute de ficatul de morun, laptele integral, smantana, untul, galbenusul de ou. Un precursor al acestei vitamine, de la care vom putea sa sintetizam vitamina A, se afla in galbenusul de ou si anumite plante: morcov, rosii, caise, pepeni. Acest precursor, carotina, este responsabil de culoarea acestor vegetale.
Proprietati: faciliteaza perceptia crepusculara si are un rol trofic la nivelul pielii si mucoaselor. Vitamina A este extrem de folositoare in perioada de crestere. Studiile recente tind sa demonstreze ca ar avea proprietati anticancerigene, atat preventive, cat si terapeutice. Dar aceste rezultate trebuie sa fie confirmate si de alte studii.
Particularitati: este sensibila la caldura si la lumina, de aceea se impune ca alimentele care o contin sa fie pastrate departe de acestea.
Vitamina D – surse: uleiuri din ficat de morun, conserve de sardine si ton, unt, galbenus de ou si lapte integral. Proprietati: este indispensabila absorbtiei digestive a calciului si mineralizarii osoase. De aceea este foarte importanta in lupta impotriva rahitismului. Particularitati: este extrem de importanta pentru copii, caci ii ajuta in crestere.
Vitamina E – sursa: cereale, uleiul de arahide si masline, legume proaspete – salata, ficat, oua si unt. Proprietatii: participa la stabilitatea membranelor celulare. Particularitati: carenta de vitamina E este foarte rara.
Vitamina K – sursa: legume cu frunze verzi, uleiuri vegetale, ficat de porc. Proprietati: permite sinteza numerosilor factori indispensabili coagularii sangelui, avand o actiune antihemoragica. Particularitati: aceasta vitamina este produsa si de bacteriile intestinale.
Vitaminele hidrosolubile
Vitamina B1 – sursa: se gaseste intr-o mare cantitate in drojdia de bere, cereale. Intr-o cantitate mai redusa o gasim in aproape toate alimentele. Proprietati: este indispensabila metabolismului glucidelor si favorizeaza transmiterea influxului nervos. Particularitati: o carenta de vitamina B1 este destul de frecventa in cazurile de alcoolism cronic.
Vitamina B2 – sursa: ca si B1 este prezenta in cereal, carne, peste, lapte si oua. Proprietati: este implicate in mecanismul sintezei proteinelor. Particularitati: o carenta de vitamina B2 este extrem de rara, dar este asociata altor carente.
Vitamina B6 – sursa: carne de porc si oaie, legume, cereale, oua si produse lactate. Proprietati: este implicata in numeroase metabolisme: a anumitor proteine si acizi grasi, a colesterolului si in functionarea sistemului nervos. Particularitati: carenta se datoreaza mai ales unei absorbtii rele la nivelul intestinului.
Vitamina B12 – sursa: este prezenta in alimentele de origine animala, in special ficat, lapte, oua, peste, crustacee si carne. Proprietati: este indispensabila in sinteza celulelor sanguine si actioneaza asupra neuronilor. Este o vitamina cu proprietati antianemice. Particularitati: putem gasi usoare carente in cazul vegetarienilor.
Vitamina C – sursa: este prezenta in principal in fructe proaspete si anumite legume: rosii, brocoli. Proprietati: intervine in numeroase metabolisme si stimuleaza numeroase sinteze. De asemenea, intareste apararea naturala a organismului.
Particularitati: carenta de vitamina C, cunoscuta sub numele de scorbut, se intalneste la persoanele in varsta si la cele a caror alimentatie se bazeaza mai ales pe conserve si care nu consuma fructe proaspete. Este distrusa de caldura si, de aceea, conservele nu au deloc vitamina C.
Vitamina PP sau B3 – sursa: ficat, carne, peste, cereale. Proprietati: intervine in mecanismul de reparare celulara. Particularitati: o carenta de vitanima PP este posibila in caz de alcoolism.
Acidul folic – sursa: in special legume verzi, ca spanacul , ficatul si oualele. Proprietati: in sinerigie cu vitamina B12, ea intervine mai ales in sinteza AND-ului si ARN-ului si este indispensabila la fabricarea celulelor sanguine. Este o vitamina anti-anemica. Particularitati: carenta este extrem de frecventa.
Sarurile minerale
Ca si vitaminele, sarurile minerale nu sunt o sursa de energie, dar sunt indispensabile vietii. Ele sunt prezente in cantitati importante in corpul uman si reprezinta 4% din greutate. Cum rinichii le elimina in fiecare zi, alimentatia noastra trebuie sa aduca in fiecare zi cantitati suficiente.
Printre ele, se pot distinge cele care sunt absolut necesare, precum potasiu, sodiu, calciu, fier, magneziu si fosfor, si cele numite oligo-elemente, precum iodul, cupru, fluor, clor, zinc, cobalt, selenium, mangan.
Calciu – surse: in principal lapte si produse lactate, albusul de ou si legume uscate. Se gaseste in mici cantitati in multe alte alimente. Proprietati: este unul dintre marii componenti ai oaselor, dar joaca un rol important in coagularea sangelui, contractii musculare si functionarea muschiului cardiac.
Fosfor – sursa: este practic present in toate alimentele, dar se gaseste in cantitati mai mari in lapte si produsele lactate, albusul de oua, paine si legume uscate. Proprietati: in asociatie cu calciul, este indispensabil in constituirea tesuturilor osoase. Intervine in absorbtia si transformarea anumitor nutrimente. Particularitati: datorita faptului ca se gaseste aproape peste tot, carenta sa este exceptionala.
Sodiu – sursa: sarea de bucatarie si numeroase alte alimente, precum mezelurile, laptele, ouale, pestele, carnea, conservele, apele minerale. Proprietati: este elemental mineral cel mai important dintre lichidele corpului uman. Participa la echilibrul lichidelor din corpul uman, si eliminarea sau retentia sa la nivel renal este unul din mecanismele de reglare a presiunii arteriale. Particularitati: o alimentatie prea bogata in sare este deseori asociata unei cresteri a tensiunii arteriale.
Potasiu – sursa: fructe, in special banana, legume uscate, carne, peste, ciocolata. Proprietati: fata de sodiu, este principalul element mineral intercelular. Este util in mentinerea automatismului cardiac si activitatii musculare in general. Particularitati: in afara de efectele nocive asupra inimii, carentele de potasiu antreneaza uneori si crampe musculare.
Magneziu – sursa: fructe si legume uscate, fructe de mare si ciocolata. Proprietati: este implicat in numeroase fenomene biologice la nivel celular. Particularitati: o carenta de magneziu poate fi la originea slabiciunilor musculare, crampe, crize digestive.
Fier – sursa: organe, in principal ficat, carne, galbenus de ou, fructe si legume uscate, ciocolata, vin. Proprietati: element important al mecanismului respiratiei celulare, este, de asemenea, unul dintre constituentii principali ai globulelor rosii. Proprietati: carenta de fier, sursa a anemiei, este destul de frecventa, mai ales la femeile tinere, care au nevoie de fier mai mult datorita pierderilor de sange regulate.
Ceaiul si cafeaua diminueaza absorbtia sa la nivel intestinal. Fierul este indispensabil pentru corectarea si prevenirea anemiilor, dar un exces a acestuia poate fi periculos pentru inima.
Agrisul (Ribes uva-crispa – Fam. Saxifragaceae)
Prezentare: este un arbust inalt de 60-s50 cm, ce are ramuri spinoase, frunze lobate si fructe bace de culoare verde, rosiatica sau galbuie, cu un gust dulce-acrisor.
Raspandire: in regiunile de munte, fiind cultivat pentru rodul sau comestibil.
Parte utlizata a plantei: fructul.
Componenti principali: pectine, acizi (malic, citric, tartric), vitamine (C- 25-35 mg %, A, B1, B2, P), saruri minerale (sodiu, calciu, fosfor, fier, potasiu -230 mg %).
Proprietati: laxativ, diuretic, antigutos.
Mod de folosire:se face o cura de dezintoxicare cu max. 1 kg de fructe pe zi, fie o zi pe saptamana sau 3 zile consecutiv. Este indicata pentru pletorici, obezi, hipertensivi cu precizarea ca in ziua consumarii agriselor nu trebuie consumat altceva.
Miracolul numit Aloe Vera
Aloe vera este o planta cunoscuta si apreciata inca din leaganul copilariei omenirii. Efectele benefice ale acesteia erau cunoscute de civilizatiile antice, precum persi, egipteni, greci si romani. Popoarele de pe continentul african, dar si indienii, japonezii, filipinezii au primit-o in folclorul lor, incoronand-o regina plantelor medicinale. 
Antichitatea a considerat-o cea mai importanta planta, darul zeilor catre oameni. Se spune ca Aristotel l-a sfatuit pe Alexandru cel Mare sa ocupe o insula renumita pentru plantatiile imense de Aloe, insula Socotra, caci planta era folosita pentru tratarea ranilor soldatilor. Ranit de o sageata, marele Alexandru este vindecat de catre preoti cu uleiul scos din aloe.
Europa o imbratiseaza cu pasiune in Evul intunecat. O foloseste indeosebi ca planta uscata, caci aloe vera nu creste in zonele geografice unde temperatura coboara multa vreme sub zero grade. Intra in medicina engleza ca laxativ si ca tratament al ranilor de la suprafata pielii, aloe vera fiind importata din Africa si, mai ales, din insula Socotra.
Cucerirea Americii face ca planta sa ajunga si in lumea noua. Este cultivata cu grija in apropierea bisericilor catolice, iar populatia o foloseste ca medicament universal. Fermierii olandezi si spaniolilor dezvolta afaceri profitabile exportand solutie din frunzele fierte ale plantei. Apar astfel primele plantatii comerciale de aloe vera.
Aloe vera intra in tratatele de medicina si apar sute de articole si referinte medicale in toata lumea. Descrieri privind varietatea aplicatiilor aloei in sanatatea oamenilor abunda si aloe vera intra definitiv in medicina.
Singura planta medicinala in care medici au deplina incredere, Aloe Vera are un trecut ce se pierde in negura timpului. In prezent, planta creste natural in Africa de Nord si de Sud, in India, China, tarile din jurul Marii Mediterane. Dar oamenii au inceput sa o cultive in mari plantatii, precum cele din Mexic, Arizona, Texas si California.
Aloe Vera are o inaltime de 75-120 cm. Frunzele sale sunt carnoase, in forma de lance. Ele cresc direct din pamant si au marginile in forma de dinti de fierastrau. O planta are 12-15 frunze late, fiecare frunza avand o greutate de 700-1500 grame. Marimea frunzelor depinde foarte mult de conditiile climatice si de calitatea solului. In mijlocul frunzelor se observa o tulpina, ce se termina in flori galben-rosii, de forma cilindrica.
Exista peste 250 de specii de aloe, iar in continuare va vom prezenta cateva dintre cele mai cunoscute ca avand efecte terapeutice:
- Aloe Africana – a fost cultivata de catre fermierii olandezi si a fost cea mai cautat specie din lume pana la aparitia aloei vera. Era comercializata in special sub forma de praf sau gel.
- Aloe Vera – este o planta salbatica ce creste in insula Barbados. Este cunoscuta sub mai multe denumiri, precum Aloe Barbadensis Miller, Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lamark. Comertul englezilor a fost extrem de profitabil in secolul XVII, caci medicina britanica o aprecia pentru efectul laxativ. Aloe Vera are doua specii: una verde si una albastra. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice, singura diferenta constand in timpul necesar maturizarii plantei. Aloe Vera verde poate fi folosita doar dupa 4-5 ani, pe cand cea albastra dupa numai 3 ani.
- Aloe Ferox – este cea mai agreata specie de aloe din estul indepartat. Japonezii, chinezii si taiwanezii o consuma cu imensa placere. Ea se mananca cruda sau fiarta. Miezul este strecurat si condimentat, apoi se bea sau se foloseste in scopuri terapeutice.
- Aloe Socotrina – cea mai raspandita specie de aloe, aceasta planta este originara din insula Socotra. A stat la baza comertului din marea Mediterana, negustorii arabi ducand-o pana in China. A fost extrem de apreciata in timpul Evului Mediu.
Asadar nu uitati ca inainte de a folosi Aloe, sa verificati originea acesteia!
De ce aceasta planta se bucura de atata respect? De ce i se atribuie reusite miraculoase si efecte magice? Stiinta a navalit cu zgomot, curiozitate si pasiune in lamurirea acestor intrebari. Iata ce au descoperit.
In ultimii 50 de ani au fost identificate substantele componente ale Aloei Vera si abia acum 10 ani au fost descoperite componentele active ale plantei.
Ce contine Aloe Vera?
- Vitamine: vitamina A – lupta impotriva rdicalilor liberi; vitaminele B1, B2, B3, B6, B9, B12 – toate cu efecte in detoxifierea organismului, anemii sau carente; vitaminele C si E – extrem de importante in stabilizarea membranei celulare sau in intarirea sistemului imunitar.
- Substante minerale: Aloe Vera contine 20 de minerale extrem de importante: calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, clor, mangan, magneziu, cupru, crom, zinc etc.
- Laxative: Aloe Vera contine 12 antrachinone, care asigura un efect analgezic, antibacterian, antifungic si antiviral: aloina, acidul de Aloe, emodin de Aloe etc.
- Aminoacizi – proteine care furnizeaza energie. Aloe Vera contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali de care organismul nostru are nevoie. Dintre aminoacizii esentiali enumeram: izoleucina, valina, lizina etc. Aminoacizii neesentiali, precum serina, prolina, alanina, se gasesc in cantitati mari in planta de Aloe Vera.
- Enzime: celulaza, catalaza, proteaza, lipaza etc.
- Mono si polizaharide; celuloza, glucoza, manoza, acemannan
- Acid salicilic – cu efect analgezic
- Steroizi – cu efect antiinflamattor, antiseptic si analgezic: lupeol, calerina, compestrina
- Hormoni – cu efect antiinflamator si regenerator: auxina, gibberelina.
Aceasta „bomba” binefacatoare este uluitoare. In Aloe Vera gasim substante cu efect dezinfectant, antiinflamator. Spre marea incantare a doctorilor, Aloe Vera este un puternic agent anti-colesterol.
Astfel, Aloe Vera este o planta considerata aproape miraculoasa datorita substantelor active pe care le contine. Ea actioneaza asupra organismului nostru la 5 nivele:
- Detoxifiere
- Stimularea regenerarii celulare
- Patrunderea in cel mai profund nivel al tesuturilor
- Sedativ
- Combaterea infectiei
Planta se poate utiliza sub mai multe forme, pastrandu-si efectele benefice atat uscata, cat si proaspata. Partea fibroasa a aloei este folosita pentru uz intern sub forma de suc, iar pentru uz extern sub forma de gel, praf, compresa, cataplasma etc.
Iata in continuare cateva dintre bolile pentru care Aloe Vera este un adevarat panaceu:
Arsuri – s-au obtinut rezultate de-a dreptul uluitoare in cazul arsurilor, traumatismelor superficiale ale pielii, datorita efectului sau analgezic si hemostatic.
Alergii – stiinta si practica au demonstrat ca aceasta planta atenueaza alergiile si vindeca intepaturile de insecte.
Bronsita si astm – Aloe Vera are un efect antiinflamator, scazand secretia bronsica, amelioreaza starea astmatica si vindeca bronsita cronica alergica.
Afectiuni cutanate – este un fapt cunoscut din vechime ca Aloe Vera este extrem de utila in cazul psoriazisului, micozelor, eczemelor, seboreei si a eruptiilor cutanate.
Dureri reumatice, artroze si artrite cronice – pentru atenuarea acestor dureri se recomanda bai cu Aloe Vera si aplicarea de unguente cu aloe pe locul dureros.
Afectiuni hepatice – gelul care se extrage din aloe este excelent pentru afectiunile hepatice, contrabalansand efectele consumului de alcool si asigurand buna functionare a ficatului.
Tractul gastro-intestinal – previne cu succes ulcerul gastro-duodenal si stimuleaza functionarea normala a intestinului.
Diabet zaharat – s-a observat ca administrarea pe cale locala si orala de aloe are un efect regenerator si extrem de benefic.
Afectiuni oculare – cercetatorii au obtinut rezultate extrem de incurajatoare in cazul afectiunilor cherato-conjunctivale.
Concluzia se impune: Aloe Vera este un adevarat miracol stiintific!