Seleniu 7
PASTRATI-VA TENUL TANAR CU PRODUSE NATURALE
O data cu inaintarea in varsta, pielea isi pierde elasticitatea, se subtiaza, nu este capabila sa-si pastreze hidratarea, se vindeca greu. Consecinta este aparitia ridurilor care nu reprezinta doar o problema estetica.
Generalitati si factori de risc
Colagenul este proteina stabila care confera pielii tarie si elasticitate si reprezinta 70% din compozitia acesteia. Celulele de colagen nu sunt inlocuite vreme de 30 de ani. Dupa ce aceste celule mor, ele se descompun. Colagenul fragmentat rezultat din acest proces duce la formarea ridurilor.
Primele semne apar la pielea sensibila din jurul ochilor, apoi sunt afectati obrajii si la urma buzele. Cu cat imbatranim pielea devine mai subtire si mai uscata, dar exista si alti factori care contribuie la ritmul ridarii: dieta, tonusul muscular, stresul, ingrijirea tenului(sau lipsa acesteia), expunerea la mediul poluat, fumatul, ereditatea.
Insa factorul predominant responsabil pentru 90% dintre semnele considerate ale varstei este expunerea la soare. Razele ultraviolete contribuie la erodarea pielii si la aparitia ridurilor.
Mai rau, efectele expunerii la soare sunt cumulative, chiar daca nu sunt vizibile multi ani. Un ten ridat mai arata si o predispozitie la osteoporoza si fracturi greu de vindecat. Explicatia este ca atat pielea, cat si oasele au nevoie de colagen, care este din ce in ce mai putin, odata cu inaintarea in varsta.
Cateva sfaturi
Pentru a amana pe cat posibil aparitia ridurilor alimentati-va echilibrat, folositi cosmetice si suplimente naturale si, nu in ultimul rand, faceti miscare (miscarea intensifica fluxul sanguin din piele).
Hrana este foarte importanta astfel incat sa avem materia prima pentru atat de necesarul colagen. Consumati peste, piept de pasare, carne de vita, carne de miel, dar nu neglijati fructele, legumele si semintele. Beti 2 litri de apa pe zi, acest lucru ajuta la mentinerea hidratarii pielii si la eliminarea toxinelor, descurajand formarea ridurilor.
Folositi urmatoarele uleiuri cu scop cosmetic: argan, samburi caise, samburi de struguri, macese, avocado, germeni de grau, tataneasa. Produsele cosmetice pe care le folositi sa aiba un PH neutru si incercati sa le inlocuiti o data la trei luni.
Folositi suplimente alimentare dupa cum urmeaza: Metilsulfonilmetan(MSM), ulei de primula, betacaroten, extract de seminte de struguri, B complex, seleniu, vitamina C, E si zinc.
Evitati sapunurile parfumate, piscinele cu clor, dusurile fierbinti.
Pentru informatii suplimentare va puteti adresa ing. chimist Mircea Georgescu, tel.0721202752.
Unde gasim oligoelemente?
O alimentatie echilibrata aduce organismului o paleta larga de minerale si oligoelemente indispensabile. Printre aceste nutrimente, unele sunt mai putin cunoscute. Care este rolul borului, nichelului sau seleniului? Unde gasim aceste oligoelemente?
Siliciu. Pentru piele si unghii, siliciul este un oligoelement prezente in numeroase alimente. Este indispensabil in fabricarea colagenului si permite intretinerea pielii, unghiilor si parului. Nu trebuie sa va lipseasca. Siliciul este si un protector putenic: protejeaza inima si creierul. Joaca un rol important in metabolismul oaselor. Unde il gasim? In cerealele integrale, in bere, apa si coada calului.
Sulful. Pentru constructia proteinelor. Sulful este un element important in formarea proteinelor de catre organism. De aceea este bun pentru sanatatea pielii, unghiilor si parului. O carenta de sulf poate sa duca la incetinirea cresterii parului si unghiilor. Unde il gasim? In nuci, alune, lapte, galbenus de ou, carne, brocoli, usturoi si ceapa. Si nu numai.
Seleniu. Este un oligoelement antioxidant. Lupta impotriva oxidarii celuleor organismului si protejeaza de efectele radicalilor liberi. Ajuta la prevenirea cancerului, imbatranirii celulare si intareste sistemul imunitar. Unde il gasim? In ficatul de vaca, cereale, germeni de grau, drojdie de bere, scoici, macrou.
Iodul. Pentru hormonii tiroidieni. Iodul este un oligoelement esential pentru organism: participa la buna functionare a grandei tiroide. O carenta de iod poate sa duca la oboseala, ingrasare sau goluri de memorie. Este important sa avem grija. Unde il gasim? In produsele marine, alge, sare iodata, pesti, crustacee, soia, ceapa, ananas.
Borul. Este un mineral important care participa la buna functionare a creierului si memoriei. Contribuie la asimilarea calciului in oase. Asociata cu carenta de calciu, lipsa de bor poate sa duca la aparitia osteoporozei. Atentie la carente, mai ales de catre femeile aflate la menopaiza. Unde il gasim? In nuci, migdale, alune, ciuperci, ridichi, legume uscate, salata, spanac, varza, arahide. Si apa.
Nichel. In cantitati foarte mici. Nichelul intervine in mai multe reactii metabolice ale organismului si se regaseste in cantitati extrem de mici in corpul uman. Nu trebuie sa va nelinistiti. Nu exista carenta de nichel si alimentatia acopera foarte bine nevoiele noastre. Unde il gasim? In ciocolata, fructe uscate, legume uscate.
Vanadiu. Pentru intretinerea oaselor. Vanadiu este putin cunoscut si totusi foarte important pentru organism. Participa la intretinerea oaselor si ajuta la buna functionare a tiroidei. Desi este foarte important, nevoile umane sunt foarte mici. Riscurile de carenta sunt foarte rare si o alimentatie normala permite in general acoperirea tuturor nevoilor. Unde il gasim? In ciuperci, fructe de mare, fructe si legume.
Ingrijire naturala pentru prostata
Din cauza naturii costisitoare a tratamentelor medicale, precum si din cauza riscurilor pentru sanatate ridicate de medicamente, oamenii s-au bazat mai mult sau mai putin pe tratamente mai ieftine si mai sigure, pe care le puteau obtine cu ajutorul produselor naturale si pe baza de plante. Totusi, in prezent inca exista contradictii legate de eficacitatea fiecarui tratament in parte.
Vindecarea cu ajutorul plantelor este o practica larg raspandita si comuna in contextul modern. De fapt, este accesibila tuturor, iar vindecarea bolilor prostatei se poate face in cele mai bune conditii si prin metode naturale.
Ingrijirea naturala a prostatei, o forma a vindecarii pe baza de plante, se bazeaza pe utilizarea ingredientelor potrivite pentru a trata afectiunele corespondente ale prostatei. De asemenea, previne chiar si aparitia acestor afectiuni. In unele cazuri, in loc sa se trateze afectiunea propriu-zisa, se alina simptomele, afectiunea fiind distrusa din fasa.
In randurile ce urmeaza puteti descoperi cateva metode naturale pentru ingrijirea sanatatii prostatei.
Alimentele pe baza de rosii, precum ketchup-ul si pasta de tomate, dar si alte alimente bogate in licopen, cum ar fi guava, pepenele rosu si grapefruiul roz sunt considerate folositoare nu numai pentru prevenirea aparitiei cancerului la prostata, dar si pentru reducerea tumorilor deja existente.
Fructoza este cunoscuta pentru stimularea productiei de vitamina D in acea forma care ii permite sa inhibe tumorile.
Semintele de dovleac sunt un remediu traditional pentru sustinerea sanatatii prostatei, fiind bogate in zinc, care ajuta la reducerea maririi prostatei.
Nucile braziliene sunt alimente bogate in seleniu. Acesta reduce riscul aparitiei cancerului la prostata.
Alimentele pe baza de soia contin genisteina, in timp ce usturoiul contine compusi pe baza de sulf. Ambele elemente sunt considerate a fi de folos pentru inhibarea cancerului.
Un alt remediu traditional vechi este reprezentat de extractul de saw palmetto, care reduce cresterea prostatei.
Urzica este un alt tratament traditional, folosita pentru multe afectiuni, printre care si cele aferente prostatei.
Exista numeroase exemple de ingrijire naturala a sanatatii prostatei care pot fi utilizate ca alternative, la nivel mondial, in locul tratamentelor medicamentoase obisnuite. Alimentele care contin vitaminele si mineralele mentionate mai sus pot fi inlocuite si de suplimente alimentare naturale pentru prostata.
Intarirea sistemului imunitar al copiilor
Copiii fericiti sunt copiii sanatosi. Dar copiii cu imunitate slaba sunt predispusi la infectii. Din fericire, sistemul imunitar al copiilor poate fi imbunatatit.
Intarirea sistemului imunitar al copiilor poate fi de real folos pentru a nu trece dintr-o infectie in alta, mai ales pe perioada iernii, cand virusii circula in voie, iar vremea rea ne face mult mai vulnerabili la infectii.
Utilizarea super-alimentelor pentru imbunatatirea sistemului imunitar
Ineke van Rensburg, dietetician cu experienta din Pretoria, Africa de Sud, spune ca alegerea alimentelor potrivite poate intari sistemul imunitar. Ea sfatuieste parintii sa evite alimentele rafinate, zaharul, conservantii si colorantii, prezenti in dulciuri, bauturile acidulate si bunatatile coapte.
Cei mai puternici furnizori pentru sistemul imunitar sunt legumele cu frunze si de culoare verde inchis, precum spanac si broccoli), legumele portocalii si galben (morcovi, sfecla) si fructele. Parintii trebuie sa aiba ca obiectiv ca micutii sa consume cel putin 2-3 portii de legume si fructe pe zi.
Preparand acasa suc proaspat de fructe si legume va puteti distra impreuna cu copiii, dar le veti oferi si nutrienti concentrati care sa ajute tanarul sistem imunitar. Aproape orice fruct sau legume sunt potrivite pentru a obtine suc proaspat.
Oferirea unui mediu sigur imbunatateste sistemul imunitar
Un domeniu relativ nou de studiu, psihoneuroimunologia, investigheaza relatia dintre mediu, starea emotionala de bine a unei persoane si raspunsul imunitar al acelei persoane. Studiile din acest domeniu arata ca un copil care traieste intr-un mediu sigur, fara stress si care experimenteaza deseori emotii fericite are o capacitate mult mai mare de a lupta cu o raceala, in comparatie cu cei dintr-un mediu nefericit sau nesigur.
Karen Sullivan, autoarea cartilor “Ingrijirea naturala a copiilor”, “Cum sa cresti copii fericiti si sanatosi intre 0 si 15 ani” (Editura Piatkus, 2000) spune ca asa-numitul “sindromul cresei” este un factor de nefericire prezent la copiii care trebuiesc ingrijiti in timpul zilei in afara casei lor. Sindromul cresei este termenul folosit pentru a descrie copilul de la gradinita care sufera de infectie dupa infectie. Copilul de obicei isi revine dupa o infectie, dar inainte ca sistemul imunitar sa devina mai puternic, copilul ia o noua infectie, de la colegii de cresa.
Potrivit lui Karen Sullivan, chiar si copiii sanatosi pot fi purtatori ai unei infectii. Ea sfatuieste parintii cu copii care sufera de sindromul cresei sa caute o gradinita unde exista optiunea de a face parte dintr-un grup mai mic de copii. Cateodata, schimbarea mediului este tot ce trebuie pentru a distruge cercul vicios al infectiilor.
Suplimente pentru un sistem imunitar sanatos
Van Rensburg este de parere ca intarirea sistemului imunitar al unui copil reprezinta un drum lung. O multime de produse pe baza de sirop sau tablet masticabile sunt acum disponibile, iar parintii ar trebui sa se informeze si sa cumpere acele produse care contin nutrientii necesari si sunt usor de administrat.
Dieteticiana recomanda parintilor sa inceapa de la o varsta frageda administrarea de suplimente, astfel incat copiii sa se obisnuiasca cu gustul siropului sau tabletei.
Pe langa administrarea tabletelor cu multivitamine si urmatorii nutrienti joaca un rol important in intarirea sistemului imunitar si ar trebui prezenti in rutina zilnica:
Vitamina C – prezenta in fructele citrice, ardeiul gras verde si toate fructele de padure, iar copiii ar trebuie sa consume cel putin 100 miligrame pe zi.
Vitamina A – este prezenta in frunzele verde inchis si in fructele si legumele galbene, precum morcovi si papaya.
Zincul – poate fi obtinut din fasolea fiarta, ficat si arahide, iar copiii ar trebui sa consume 8 miligrame zilnic.
Seleniul si vitamina E sunt si ele importante pentru buna functionare a sistemului imunitar si ar trebui incluse printre produsele de stimulare a acestuia.
Deficienta de fier poate slabi sistemul imunitar. Sursele bune de fier includ produsele animale, galbenusul de ou si spanacul.
Acizii grasi omega-3 si omega-6 ajuta corpul sa lupte impotriva inflamatiilor. Copiii intre 3 si 11 ar trebui sa consume 700 miligrame de omega-3 si 1000 de miligrame de omega-6 zilnic. O sursa excelenta de acesti acizi grasi esentiali este uleiul din seminte de in. Amestecati o picatura sau doua in iaurt sau cereale, pentru a-i deghiza gustul.
Sterolii vegetali sunt nutrienti din plante care intaresc pentru sistemul imunitar.
Extractul de Echinacea este obtinut din planta Echinacea si are si el un efect constructiv pentru sistemul imunitar.
Copiii mici sunt susceptibili de infectii. Facand ajustarile potrivite in dieta, asigurand un mediu sigur pentru copii si asigurandu-va ca le administrati suplimentele potrivite puteti realiza foarte multe si veti usura drumul pe care il aveti de strabatut pentru intarirea sistemului imunitar.
Anti-imbatranirea intre creme si vitamine
Multora dintre noi ne place sa ne rasfatam cu produse pentru ingrijirea tenului, insa este totusi important sa intelegem limitele cremelor si lotiunilor in lupta impotriva ridurilor.
Cremele ce promit sa reduca efectele procesului de imbatranire sunt foarte bine vandute, dar vitaminele anti-imbatranire fac mai multe pentru pielea noastra.
Este o adevarata placere sa te bucuri de o crema pentru piele care promite sa te scape de liniile fine si sa previna aparitia ridurilor, din nefericire, dermatologii sustin ca nu te vei alege decat cu un portofel gol.
Desi multe dintre aceste creme contin vitamine numite antioxidanti, putine dintre ele au vreun efect vizibil in prevenirea sau reducerea efectelor distrugatoare ale radicalilor liberi asupra tenului. Printre specialisti exista aceasta opinie.
Antioxidantii contraataca raul pe care il pot face celulelor pielii radicalii liberi. Radicalii liberi sunt produsi secundari ai reactiilor normale ce se petrec in celule. Este adevarat ca produsele cosmetice contin antioxidanti, insa ii contin pe post de conservanti, pentru ca produsele sa nu se strice. Concentratiile sunt foarte mici, nu se absorb bine in piele, iar efectele sunt numai de scurta durata.
Cercetari recente au demonstrat ca formule imbunatatite a doi antioxidanti principali ar putea fi in curand disponibile intr-o forma ce va avea efecte eficiente asupra pielii.
Seleniul este un mineral ce poate proteja organismul impotriva a diverse forme de cancer. Studii recente au aratat ca atunci cand este luat pe cale orala, seleniul poate asigura protectie impotriva expunerii la raze UV. S-a observat de asemenea, ca acesta contribuie la pastrarea elasticitatii tesuturilor si la incetinirea procesului de imbatranire.
Dermatologii sustin ca rezultatele sunt promitatoare, dar e nevoie de mai multe studii asupra oamenilor. Daca nu mai puteti astepta atata timp, seleniul poate fi gasit in cereale integrale, in fructele de mare, in usturoi si oua. De asemenea, puteti lua un supliment de selenium pe cale orala, zilnic.
Dermatologii considera vitamina E cel mai cunoscut antioxidant. Este cunoscut faptul ca protejeaza celulele si previne deteriorarea enzimelor asociate cu celule. Studii de laborator au aratat ca vitamina E poate face ca efectul antioxidantilor asupra celulelor sa nu mai fie atat de daunator.
Alte studii au aratat ca, aplicata pe piele, vitamina E poate reduce raul pe care il cauzeaza expunerea la raze UV si poate limita producerea celulelor ce duc la aparitia cancerului.
Crema cu vitamine E este foarte ieftina. Pentru a include in dieta dumneavostra o cantitate mai mare de vitamina E, consumati mai multe legume si uleiuri de floarea-soarelui, cereale, ovaz, nuci si lactate. Dermatologii asigura ca un supliment zilnic de 400 de mg de vitamina E reduce efectele daunatoare ale razelor UV, alunga aparitia ridurilor si imbunatateste textura pielii.
Vitamina C, cunoscuta si ca acid ascorbic, este cel mai des raspandit antioxidant din corp. Acesta este util in sinteza eficienta a colagenului, care e responsabil pentru rezistenta si elasticitatea pielii. Organismul nu poate stoca vitamina C si daca aceasta nu este ingerata in mod constant, foarte repede apare o deficienta. Crearea unei creme cu vitamina C este destul de dificila, deoarece aceasta vitamina se reduce in contact cu oxigenul.
O expunere minima la raze UV poate conduce la reducerea cu pana la 30% a continutului de vitamina C din organism. Poluarea oraselor poate conduce acest procent pana la 50%. De asemenea, unele medicamente pot reduce concentratia de vitamina C din corp.
Consumul de citrice si suplimentele de vitamina C pot ajuta la optimizarea nivelului de vitamina C din organism. In orice caz, organismul va lua numai atat cat are nevoie pe moment si va elimina restul. Din acest motiv, excesul de vitamina C poate provoca diaree, iar dozele mari pot provoca o indigestie.
Se pare ca, macar pe moment, cele mai bune rezultate impotriva imbatranirii le putem obtine cu ajutorul vitaminelor si mineralelor din regimul alimentar – desi ne-am putea face placere sa ne bucuram de o foarte ieftina crema cu vitamina E.
Ce-ar fi insa, sa ne strivim cate o leguma pe fata? Adica sa ne masam pielea cu catina, morcovi, rosii, piersici, etc… Efectul ar fi la fel de spectaculos.
Polenul si apiterapia nutritionista
Polenul este un produs natural apreciat pentru efectele sale benefice asupra sanatatii. Congelat in stare proaspata, polenul isi pastreaza proprietatile nutritioniste si isi descopera virtutile terapeutice.
In primavara anului 1992, Percie du Sert pune la punct un procedeu de conservare a polenului proaspat. Acest procedeu este obiectul unui brevet inregistrat in 1994 si consista in congelarea polenului in ziua culegerii sale, apoi pastrarea sa intr-un gaz neutru.
Percie du Sert realizeaza un control de calitate printre apicultori si descopera ca din volumul anual 20-30% din polen nu raspunde criteriilor de calitate microbiologice, organoleptice etc.
O alta ancheta a facut-o pe primii 1000 de consumatori, descoperind astfel principalele efecte resimtite de acestia dupa consumarea polenului congelat:
- O mai buna reglara a tranzitului intestinal
- Un efect energetic la persoanele care sunt lipsite de chef si energie
- Un efect de detoxifiere a organismului, piele mai luminoasa
- Un efect benefic major asupra prostate
- O intarire a sistemului imunitar
Cum poate polenul congelat in stare proaspata sa actioneze asupra sanatatii? Aceasta intrebare merita pusa. 3 caracteristici principale ale polenului au fost studiate pentru a intelege mai bine interactiunile sale posibile cu organismul:
- Fermentii depusi de albine in jurul grauntelor de polen
- Fiziologia polenului
- Cantitatea de vitamine si oligo-elemente din polen
In 1952, profesorii Chauvin si Lavie au observant in vitro ca polenul exercita un efect antibiotic in momentul intalnirii cu anumiti germeni patogeni din flora intestinala, cum ar fi Proteus, Salmonella etc.
In 1960, Pain si Maugenet au demonstrat ca polenul stocat in stupi sufereau o fermentatie lactica ce permitea conservarea lui. Micro-organismele sau fermentii care intervin in aceasta fermentatie sunt adusi de albine.
Acesti germeni se inmultelesc in tubul digestiv al albinei si mai ales in gusa plina de nectar si servesc la confectionarea bulgaraselor de polen in timpul recoltarii, constituind principala sursa de insamantare a acestora.
In fata acestor date, axa cercetarilor si dezvoltarii studiului polenului proaspat s-a derulat in jurul prezentei fermentilor lactici in polen si asupra puterii acestora anti-bacteriene.
Cercetarile efectuate de doamna Lamine au demosntrat prezenta unei flori lactice in polen de ordinul milioanelor intr-un gram. Aceasta cantitate este extrem de redusa, chiar inexistenta in cazul polenului uscat.
Testele realizate in vitro privind activitatea antibacteriana a polenului au aratat ca bacteriile lactice prezente in stare naturala in acest produs sunt responsabile de aceasta activitate. De altfel, acest fenomen se comporta mai degraba ca un efect de bariera decat ca o prezenta antibiotica reala in polen.
Datorita acestor descoperiri stiintifice, este extrem de plauzibil sa ne gandim ca bacteriile din polen au o influenta benefica asupra microflorei intestinale. Au fost constatate numeroase efecte asupra tranzitului intestinal ai ales la persoanele ce sufera de constipatie cronica si care nu aveau ca remediu decat luarea de laxative puternice.
Oligo-elementele au un rol indispensabil in buna functionare a organismului si intervin in special in ajutorarea sistemului imunitar. Polenul contine aproximativ 3% de materie minerala. Aceste minerale sunt prezente in cantitati variabile.
Cantitatile de siliciu, calciu si magneziu pe care le gasim intr-o lingura cu 12 g de polen nu ne aduce decat 3% din aportul zilnic recomandat si 8% pentru fosfor. Anumiti co-factori la reactiile biologice ale organismului, precum cromul, manganul si zincul se afla intr-un procentaj de 12-17% din diza zilnica recomandata.
Polenul este extrem de bogat in doua elemente: nichelul si seleniul. Nichelul acopera 117% din nevoile noastre zilnice, iar o lingura de polen este mai mult decat suficienta. Seleniul cu 517% primeste medalia de aur. Tipurile de polen analizat contin intre de 3-6 ori doza zilnica recomandata in 12 g.
Sa luam in considerare cantitatile si actiunea partilor constitutive cele mai interesante ale polenului congelat: fermenti, minerale – seleniu, crom, mangan – si vitamine – A, D, E, C, B2, B3 si B9. Congelarea nu distruge nici una din aceste elemente.
Activitatea lor si sinergiile care exista intre ele ne fac sa speram intr-o actiune puternica in urmatoarele domenii:
- Prevenirea riscului de cancer de colon, de san si prostata
- Actiune directa si puternica asupra prostatismului
- Intarirea imnunitatii
- Sfera cardio-vasculara
- Energizarea organismului si redarea poftei de viata
- Reglarea tractului intestinal
- Cosmetica – lumineaza tenul
Cum trebuie consumat polenul congelat in stare proaspata? Polenul poate fi luat pe tot parcursul anului pentru persoanele care cred ca este bine pentru sanatatea lor. Totodata poate fi luat in cure de 6 saptamani, efectul resimtindu-se si dupa 2 luni de la terminarea tratamentului. De aceea este ideal sa facem 3-4 cure pe an.
Va provocam sa incercati aceasta sursa de sanatate. Ne este atat de la indemana…
Oligo-elementele
La oameni, aceste elemente minerale sunt prezente intr-o doza inferioara unui milligram per kilogram. Rolul lor in organism este inca putin cunoscut.
Anumite oligo-elemente fac parte din molecule organice, precum enzimele – zinc, seleniu, cupru -, hormoni – iodul -, vitaminele – cobaltul. Altele, cum ar fi fluorul, sunt indispensabile, caci absenta lor antreneaza tulburari majore.
Dar metabolismul lor sau semnificatia unui exces sau a unei absente a oligo-elementelor sunt inca necunoscute.
Oligo-elementele sunt in prezent obiectul unor cercetari importante. Se crede, de exemplu, ca este posibil ca inaltimea copiilor sa fie direct legata de aportul zilnic de zinc in alimentatie: in zonele cu carenta in zinc, precum India, s-a observat un nivel ridicat de nanism.
Corelatiile de acest tip sunt cunoscute si pentru iod, a carui absenta provoaca gusa, si pentru fluor. Obiectivul cercetarilor este sa analizeze modalitatile de suplimentare a alimentatiei cu aceste oligo-elemente.
Aceste cercetari internationale sunt conduse de catre OMS si UNESCO, care a inaugurat in 1992 la Lyon Institutul International de Oligo-elemente. Primul obiectiv al acestui laborator, care poate sa-si conduca cercetarile in intreaga lume, este sa stabileasca un atlas mondial al carentelor si excesului de oligo-elemente.
Oligo-elementele
Iodul. Intra in compozitia hormonilor tiroidieni. Aporturile sale alimentare acopera in general nevoile organismului, cu exceptia anumitor regiuni. Astfel, la munte, de exemplu, anumite persoane nu mananca suficiente produse marine. Totodata se gaseste putin iod in usturoi, ceapa, ridichi.
Zinc. Intra in compozitia numeroaselor enzime si joaca un rol in sinteza proteinelor. Este prezent in numeroase alimente, mai ales in produse marine, carne, galbenus de ou, branzeturi, cereale, drojdie de bere. Absorbtia sa este redusa de catre acidul fitic, prezent mai ales in cereale si leguminoase.
Zincul joaca un rol important in numeroase afectiuni dermatologice: accelereaza cicatrizarea plagilor, arsurile si ulcerele picioarelor. Are o actiune anti-inflamatoare asupra acneei.
Cupru. Prezent in cantitati foarte mici in corpul nostru, este indispensabil in sinteza proteinelor si globulelor rosii. Carentele sunt foarte rare si apar mai ales la bebelusi, caci produsele lactate contin prea putin zinc. Crustaceele si ficatul sunt foarte bogate in zinc.
Seleniu. Prezent in cerealele integrate, cat si in carne si peste, el actioneaza in colaborare cu vitamina E.
Fluor. Intrand in compozitia oaselor si dintilor, este mai ales adus de catre apa din bauturi.
Mangan. Continut in cantitati foarte mici in rinichi si ficat, carenta sa nu a fost niciodata descrisa, dar este folosit in tratamentul anemiilor.