Polizaharide 4
Ciuperca Polyporus umbellatus
Aceasta ciuperca este folosita cu scop terapeutic in medicina traditionala chineza de peste 1000 de ani datorita efectului puternic antiinfectios, fiind considerata cel mai vechi antibiotic natural.
Origini si principii active
Ciuperca Polyporus umbellatus creste in apropierea padurilor de fag si stejar mai ales in Asia, mai rar in Europa. Pentru scopuri terapeutice este in primul rand importanta partea subterana a ciupercii, care contine o multitudine de substante nutritive si altele active din punct de vedere farmacologic.
Datorita efectelor sale puternic antibacteriene ciuperca Polyporus a fost folosita pentru dezinfectarea ranilor si pentru tonifierea organismului.
Omul ghetarilor Otzi, care a fost descoperit in Alpi avea in mana o ciuperca Polyporus, probabil pentru a se proteja impotriva infectiilor. Acest om a trait acum 3500 de ani!
Ciuperca dezvolta pana la 100 de fructe si poate cantari pana la 20 kg.
In Polyporus se gasesc ergosteina, biotina, niacina, acid folic, retinol, polizaharide si polipeptide.
Printre minerale regasim: calciu, potasiu si fier. Ciuperca are un continut bogat in mangan, cupru si zinc.
Principala utilizare terapeutica s-a dovedit a fi imbunatatirea diurezei si utilizarea in afectiuni urogenitale. Polyporus contine polizaharide specifice al caror efect diuretic este bine documentat.
Ergon, o substanta de baza din radacina ciupercii este antagonista aldosteronului. Aldosteronul este un hormon care intervine in special in metabolismul sodiului si potasiului si anume favorizeaza resorbtia sodiului si secretia de potasiu. Prin atenuarea activitatii aldosteronului se inverseaza acest efect si conduce catre o secretie marita de apa, fara o secretie sporita de potasiu. Astfel este creat un extract diuretic eficient care, in comparatie cu un tratament medicamentos, nu conduce catre o pierdere de potasiu.
Ciuperca Polyporus se numara printre fitoterapeuticele medicinii traditionale chinezesti care se poate utiliza in infectii urogenitale. O importanta actiune de inhibare a bacteriei Chlamydia a fost deja documentata. Chlamydia provoaca clamidioza, o boala care se transmite pe cale sexuala.
Imbinarea activitatii diuretice cu proprietati antibacteriene poate explica succesul acestei ciuperci in tratarea acestor afectiuni.
S-au constatat si efecte antivirale si anume in bolile ficatului. In cazul cronic de hepatita B, tratamentul cu Polyporus imbunatateste simtitor parametrul de laborator dupa 3 luni.
Un studiu efectuat pe animale a demonstrat efectele de impiedicare a tumorii la ficat in urma tratamentului cu aceasta ciuperca. In plus, Polyorus poate sa stabilizeze activitatea imunologica in leziuni ale ficatului.
Incontestabil, ciuperca prin polizaharidele sale specifice contribuie la stimularea activitatii imunitare a organismului si de asemenea are un efect antioxidant, de protejare a celeor impotriva radicalilor liberi.
Ciuperca Polyporus s-a dovedit utila in reducerea ratei de recurenta a cancerului vezicii urinare postoperatorii. Un studiu clinic a demonstrat reducerea la 34.9% a ratei de recurenta a cancerului, fata de grupul de control unde rata a fost de 64,7%
Beneficii pentru sanatate
Recomandarile principale care se fac privind efectele terapeutice ale ciupercii Polyporus sunt:eliminarea apei, edeme, nefrite, pielonefrite, calcul urologic, scaderea nivelului grasimilor din sange, reglarea tensiunii, imbunatatirea structurii pielii, stimularea sistemului imunitar, infectii, cancer(pulmonar, ficat, prostat, leucemie), intarirea inimii, furunculi, hemoroizi, glaucom, adenom de prostata. De asemenea se poate administra pentru pervenirea calculilor renali.
Remarcabil este efectul acestei ciuperci un cazul caderii parului. Polyoporus sustine regenerarea si cresterea efectiva a parului in diferitele tipuri de alopecii, parul avand adesea culoarea originala. Este de preferat tratamentul cu aceasta ciuperca deoarece tratamentul medicamentos poate influienta asupra proceselor hormonale.
Pentru informatii suplimentare va puteti adresa ing.chimist Mircea Georgescu tel 0721202752
CIUPERCA HERICIUM SAU COAMA LEULUI
Hericium denumita popular Coama leului nu este numai o ciuperca medicinala, ci si o ciuperca comestibila apreciata datorita aromei fine, asemanatoare preparatelor de homari sau creveti.
Medicina traditionala chineza considera Hericium un ajutor pretios in redobandirea sanatatii, grav afectate de stres si stilul de viata modern, esential daunator.
Origini si principii active
Ciuperca Hericium creste spontan pe aproape tot globul, pe diversi copaci(stejari, artari, paltini, fagi, nuci), dar este foarte greu de observat. Cultivarea ei a inceput in anii 50 ai secolului trecut in China, mai apoi in Japonia, treptat culturile raspandindu-se si pe alte continente.
Aceasta ciuperca are un continut bogat in potasiu, zinc, fier, germaniu, fosfor dar si putin sodiu.
Contine aminoacizi esentiali, riboflavina, niacina, biotina, vitamina D, diverse polizaharide si polipeptide.
Compusii bioactivi identificati pana acum au structuri specifice de beta glucani cu efect imunostimulator. Au fost descoperite intre altele fitosterine care au capacitatea de a reduce colesterolul rau si se numara printre compusii vegetali care atenueaza efectul cancerigen.
Compusul Erinacin H poate stimula cresterea si regenerarea celulelor nervoase, ceea ce a determinat cercetarile recente privind efectele sale asupra sistemului nervos. Erinacin H este constituit din molecule organice relativ mici, care pot trece bariera hemato-encefalica. Aceasta traversare este esentiala in scopul regenerarii mielinei care este teaca ce inveleste fibra nervoasa.
Mai multi compusi identificati au proprietati antibacteriene atestate si pot atenua infectia cu Helicobacter Pylori.
Anumite polizaharide solubile continute in aceasta ciuperca au evidente proprietati anticancerigene si antimetastazice. In plus, extractele de Hericium contin o antimutagena denumita Wirkung5 care actioneaza semnificativ in prevenirea cancerului.
Efecte terapeutice verificate
Medicina traditionala chineza utilizeaza Hericium pentru probleme ale stomacului si tumori ale organelor digestive.
Profesorul Dr. Schnitzler de la Universitatea Tehnica din Munchen studiaza de mai multi ani efectele terapeutice ale acestei ciuperci, lucrarile sale considerate de referinta contribuind la cresterea popularitatii Hericium in Europa.
S-au efectuat cateva studii clinice importante privind efectele terapeutice ale acestei ciuperci.
Un studiu din 1985 a demonstrat efectul pozitiv in tratarea gastritei. Un alt studiu a vizat cresterea capacitatii cognitive la persoanele a caror memorie a fost afectata sau care sufera de tulburari de concentrare. Rezultatele acestui studiu au depasit asteptarile. Datorita prezentei compusului Erinacin H in ciuperca Hericium se intrevad posibilitati de tratament in boli grave cum sunt: scleroza multipla, distrofie musculara, polineuropatie, Alzheimer, dementa.
Un studiu clinic mai recent a aratat efectul benefic al acestei ciuperci in cazul persoanelor diagnosticate cu hepatom (cancer hepatic).
Ciuperca Hericium si-a dovedit eficienta in infectii si probleme ale tubului digestiv, dereglari ale florei intestinale, arsuri stomacale, reflux gastro-esofagian, infectii ale duodenului, boala Crohn, hemoroizi, diminuarea efectelor secundare ale chimioterapiei, tulburari neurovegetative( insomnii, neliniste, stari de panica, depresie, cancer(stomac, duoden, intestin, esofag, piele).
S-au observat efecte pozitive in cazul disfunctiei metabolismului grasimilor, ceea ce face utila utilizarea ciupercii in cazul persoanelor supraponderale. Hericium are efecte certe antimicrobiene in infectii cu stafilococi si Candida.
Ceea ce este important de mentionat este faptul ca in urma tratamentelor cu concentrate de Hericium nu s-au semnalat efecte secundare negative. Ciuperca este disponibila sub forma de capsule, pulbere sau tablete.
Pentru informatii suplimentare va puteti adresa ing. chimist Mircea Georgescu tel. 0721202752
Beneficii pentru sanatate oferite de ceaiul de hibiscus
Ceaiul de hibiscus este o bautura din plante, veche, care este consumata atat fierbinte, cat si rece, in intreaga lume. Este preparat din infuzia obtinuta din sepalele florilor plantei cunoscute sub denumirea de Hibiscus Sabdariffa.
Aceasta planta este cultivata in Sudan, deoarece necesita un climat fierbinte pentru a creste bine. Este cunoscuta sub diverse denumiri in functie de diferitele parti ale lumii, arabii numind-o karkady sau karkade, iar latin-americanii “floarea din Jamaica”.
Ceaiul de hibiscus ofera o aroma delicioasa, asemanatoare afinelor, cu un parfum deosebit. Are o culoare rosie distincta, vibranta, naturala, data de polizaharidele acide si de glicozidele flavonoide continute. Acest ceai nu contine cafeina si ofera numeroase beneficii pentru corpul uman, precum reducerea tensiunii arteriale, a colesterolului si chiar a greutatii.
Ceaiul de hibiscus este o binefacere pentru persoanele care sufera de afectiuni ale inimii, precum si pentru cei care au probleme circulatorii.
Acest ceai este bogat in vitamina C, ajutand in combaterea racelii si infectiilor, prin intarirea sistemului imunitar al organismului uman.
De asemenea, ceaiul din hibiscus reduce tensiunea arteriala ridicata, imbunatatind circulatia sanguina. Ajuta chiar si la reducerea nivelului stresului.
Contine cativa antioxidanti minunati de care organismul are nevoie, precum acidul citric si acidul ascorbic, care ajuta la protejarea celulelor corpului.
Ceaiul de hibiscus protejeaza corpul impotriva atacurilor bacteriene si creste puterea mecanismelor de aparare impotriva infectiilor. Este un antimicrobian si un anti-cancerigen natural.
Acest tip de ceai functioneaza extrem de bine in reducerea greutatii, deaorece contine inhibatori de enzime care blocheaza productia de amilaze. Amilaza rupe complexul de zaharuri si amidon din corp si reduce absorbtia carbohidratilor.
Consumul de ceai de hibiscus, in mod regulat, ajuta la prevenirea contipatiei si infectiilor urinare.
Atentionari!
Trebuie sa se evite consumul de ceai de hibiscus de catre persoanele cu o tensiune arteriala scazuta.
Ceaiul de hibiscus poate afecta gradul de concentrare, prin urmare, nu trebuie consumat cand este necesara o atentie deosebita, la volanul unui autoturism sau in timpul oricarei alte activitati care necesita ca mintea sa fie alerta.
Persoanele cu un nivel scazut de estrogen trebuie sa evite consumul de astfel de ceai.
Deoarece efectele secundare in cazul copiilor nu sunt clare inca, se recomanda sa se evite consumul de ceai de hibiscus in timpul sarcinii sau alaptarii.
Cei carora li se administreaza medicamente impotriva cancerului trebuie sa evite consumul acestui tip de ceai, poate avea efecte adverse in combinatie cu tratamentul.
Tincturi naturiste
Am ales, din multitudinea de tincturi din plante medicinale ce exista in magazinele de specialitate, doar cateva, pentru a va initia in bogata lumea a tincturilor miraculoase si aducatoare de sanatate si pentru a vi le prezenta pe scurt, incercand sa va faceti o idee despre capabilitatile lor inainte de a merge la plafar, fara a mai fi obligati sa va decideti atunci, in cateva minute, ce produs vreti sa cumparati.
Astfel, putin cate putin, informandu-va de acasa, veti avea habar despre compozitia, indicatiile si modul de administrare al tincturilor medicinale ce pot fi achitionate cu usurinta de la magazinul din apropiere sau din magazinele online, tincturi care va pot aduce mari beneficii daca le tratati cu atentia pe care o merita.
Tinctura de Echinaceea
Compozitie: alchilamide, polizaharide, imunostimulatoare, flavonozide, poliine, acizi polifenolici, ulei volatil.
Indicatii:
Intern: infectii acute sau cronice ale cailor respiratorii (angina, faringite, bronsite, laringite, etc.); profilactic in perioadele cu risc de aparitie a infectiilor gripale; herpes recidivant cu episoade de eruptii cutaneomucoase frecvente; infectii ale tractului urinar, procedee inflamatorii din sfera uro-genitala; inumodepresie postchimio sau radio-terapie; infectii cutanate bacteriene (indeosebi cele streptococice), psorazis, neurodermite, varicela, osteomielita in asociere cu antibioterapia.
Extern: afte bucale, stomatite, abcese dentare, eruptii veziculare de herpes simplex si zona zoster; dezinfectant in plagi superficiale, arsuri, muscatari de animale si intepaturi de insecte.
Administrare:
Intern: adulti: 20 – 30 picaturi de 3 ori pe zi, diluate in 50 ml apa; copii: 10 picaturi de 4 ori pe zi.
Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru badijonari.
Precautii: SIDA, TBC, scleroza multipla, colagenoze; copii sub 5 ani; sarcina si perioada de alaptare.
Tinctura de rozmarin
Compozitie: uleiuri esentiale, diterpene fenolice, flavonozide, acizi triterpenici, taninuri, principii amare.
Indicatii:
Intern: infectii hepatobiliare (insuficienta hepatica, dischinezie biliara, litiaza biliara, tulburari dispeptice), tulburari metabolice cu dislipidemie, ateroscleroza; stari de astenie la persoane varstnice cu tulburari circulatorii si de memorie, scleroza cerebrala, debilitate fizica la tineri, dupa efort fizic prelungit, stari de astenie dupa boli infecto-contagioase, hipotensiune cu tendinta la colaps ortostatic.
Extern: adjuvant in afectiuni reumatismale, tulburari ale circulatiei periferice, antiseptic si cicatrizant in tratamentul plagilor si degeraturilor, inflamatii ale cavitatii bucale si faringelui, acnee, exces seboric al pielii corpului si capului, eczeme, alopecie.
Administrare:
Intern: 30 – 50 picaturi de 2 – 3 ori pe zi, diluate in 50 ml apa.
Extern: tinctura diluata 1:3 in apa fiarta si racita pentru aplicatii topice.
Precautii: in sarcina si perioada de alaptare, in epilepsie si la pacientii hipertensivi (la indicatiile medicului).
Tinctura de usturoi
Compozitie: ulei volatil (continand compusi sulfurati), saponozide, fitosteroli, vitamine (A, C si B), acizi organici fructani, oligoelemente (Fe, Cu, Mn, Si, Se, Ge).
Indicatii:
Intern: profilaxia si tratamentul aterosclerozei, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, hiperlipidemie, hipercolesterolemie, protector al vaselor coronariene si cerebrale, profilactic si curativ in infectii respiratorii (gripa, guturai, rinite, traheobronsite, pneumonii), ectazii capilare, tromboflebite, varice, hemoroizi, diabet, guta, parazitoze intestinale, pentru refacerea florei intestinale afectate de tratamente cu antibiotice, colite de fermentatie si putrefactie, tulburari dispeptice.
Extern: dureri reumatice, micoze ale pielii si unghiilor.
Administrare:
Intern: 10- 15 picaturi de 2 ori pe zi diluate in 50 ml apa, dupa mese, in cure de 4 – 7 zile. Pentru eliminarea parazitilor intestinali se administreaza cu 30 de minute inainte de masa, in cure de 15 zile. Mirosul neplacut de usturoi poate fi inlaturat mestecand cateva seminte de anason, chimen si frunze de patrunjel proaspat.
Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru comprese in dureri reumatice si frictiuni pe suprafete limitate in aceeasi dilutie in micoze.
Precautii: in sarcina si perioada de alaptare. Administrarea interna prelungita poate provoca iritatia mucoasei gastro-intestinale, cresterea timpului de coagulare, potentarea actiunii medicamentelor anticoagulante cu riscul producerii de hemoragii. In aplicatii locale prelungite este posibila aparitia unor dermatite de contact.
Tinctura de coada soricelului
Compozitie: uleiuri volatile, lactone sesquiterpenice, flavonoide, alcaloizi (achillene), triterpene, taninuri, principii amare, fitosteroli.
Indicatii:
Intern: stimulent al apetitului, dischinezie biliara, colici biliare, gastrite hiperacide, ulcer gastro-duodenal, enterocolite, colici gastrointestinale; dereglari ale ciclului menstrual, menopauza, bronsite, rinite si rinosinuzite alergice, guturai si gripa, tulburari circulatorii (circulatia venoasa, varice, hemoroizi, spasme vasculare).
Extern: plagi, contuzii, arsuri, hemoroizi, varice, ulcer varicos, abcese dentare, leucoree, prurit vulvo-vaginal.
Administrare:
Intern: 20- 30 picaturi de 3 ori pe zi diluate in 50 ml apa.
Extern: 5 – 15 ml tinctura diluata in 50 ml apa fiarta si racita pentru aplicatii locale sub forma de badijonari, comprese sau cataplasme.
Tinctura de papadie
Compozitie: triterpene: sesquiterpene, flavonoide, acizi polifenolcarboxilici, steroli, inulina, aminoacizi, saruri minerale.
Indicatii:
Intern: angiocolita cronica, hepatita cronica, insuficienta hepatica, pentru profilaxia litiazei biliare, in perioada de spitalizare necesara stabilirii inainte de colecistectomie, insuficienta renala, litiaza renala, oligurie, tulburari circulatorii (acrocianoza, varice), constipatie, enterocolita, hemoroizi, obezitate, anemie, stari psihastenice, scorbut; asociata cu adjuvant in tratamentul unor neoplazii (la indicatia medicului).
Extern: celulita, entorse, pistrui, negi, acnee, eczeme.
Administrare:
Intern: 30 picaturi de 3 ori pe zi diluate in 100 ml apa.
Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru comprese.
Precautii: in afectiunile ocluzive ale cailor biliare sau intestinale, pancreatite; in sarcina si perioada de alaptare.
Tinctura de tataneasa
Compozitie: alantoina, acizi polifenolici, polizaharide, saponozide triterpenice, saruri minerale.
Indicatii:
Intern: adjunvant cu actiune imunomodulatorie in unele tratamente oncologice, fracturi (favorizeaza formarea calusului), spasmofilie.
Extern: contuzii, hematoame, flebite, ulcere varicoase, tromboflebite, plagi, escare, arsuri, hemoroizi, luxatii, fracturi, tendinite, periartrite, dermatite, psoriazis, mastite, ragade, stomatite, paradontopatii, abcese dentare, candidoza bucala, candida.
Administrare:
Intern: 10 – 20 picaturi de 1-3 ori pe zi diluate in 50 ml apa.
Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru badijonari si comprese.
Precautii: in sarcina si in perioada de alaptare. Nu se recomanda administrarea prelungita.
Tinctura de galbenele
Compozitie: triterpene, flavonoide, uleiuri esentiale, caroteni, xantofile, acizi fenolici, lactone sesquiterpenice, polizaharide.
Indicatii:
Intern: boli gastro-intestinale (gastrite hiperacide, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliara, colecistite, enterocolite, hemoroizi); dismenoree; candidoze.
Extern: acnee, foliculite, micoze cutanate, eczeme, arsuri, degeraturi, plagi, panaritii, ulceratii, contuzii, hematoame, entorse, luxatii, hemoroizi, fisuri anale, cheratoza senila, tricomoniaza, leucoree, stomatite, gingivite, faringite.
Administrare:
Intern: o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa fiarta si racita.
Extern: tinctura diluata 1:2 in apa fiarta si racita pentru comprese; produsul diluat 1:50 in apa fiarta si racita pentru spalaturi vaginale.
Precautii: in sarcina si perioada de alaptare.
Tinctura de telina
Compozitie: protide, aminoacizi, hidrati de carbon, saruri minerale, vitamine (A, B1, B2, C).
Indicatii: disfunctii sexuale, astenie, surmenaj, convalescenta, catar al cailor respiratorii, adjuvant in tratamentul unor afectiuni reumatismale, guta, obezitate.
Administrare:
Intern: 20 – 30 picaturi de 1 – 3 ori pe zi diluate in apa.
Vom continua sa va prezentam si alte tincturi si alte produse naturale medicinale ce se gasesc in plafare, farmacii si magazine specializate, cu scopul de a va mentine informati si constienti de produsele care va stau la dispozitie si va pot fi de folos.