Eczema 7
Tataneasa, o planta miraculoasa
Comuna, gasindu-se la noi in tara, aceasta planta medicinala regenereaza pielea si inchide plagile in timp record. Care ii este secretul? Secretul este continutul de alantoina, un compus caruia ii datoreaza proprietatile sale exceptionale de cicatrizare.
Tataneasa nu se multumeste doar sa inchida plajile. Ea actioneaza si asupra tesuturilor vecine stimuland fibroblastele, celulele responsabile cu formarea fibrelor pielii si mai ales a colagenului. Cu toate acestea folositi-o cu precautie. Radacinile sale contin alcaloide numite pyrolizidine. In doza mare sau folosirea un timp indelungat, aceste substante pot sa afecteze serios ficatul.
Ajuta in cazul plagilor
Micile plagi, intepaturi, zgarieturi, arsuri.. De mai bine de 2000 de ani tataneasa repara pielea ranita. Este extrem de buna impotriva acneei, eczemelor sau psoriazisului. In afara de actiunea reparatoare a alantoinei, prezenta taninelor permite uscarea leziunilor si accelerarea cicatrizarii. Exista numeroase creme pe baza de tataneasa, dar compesele pe baza de infuzie sau macerare uleioasa sunt de asemenea eficace.
Ajuta in cazul entorselor
Planta este apreciata de sportivi, victime ale entorselor sau tendinitelor provocate de catre miscarile repetate. Este foarte buna in cazul durerilor de spate datorate contracturilor musculare. Impreuna cu acidul rozmarinic, alantoina calmeaza durerea, diminueaza inflamarea si reduce umflaturile. Aplicati sub forma de balsam, masand de cateva ori pe zi, dar nu mai mult de o luna.
Are grija de stomac
Tataneasa calmeaza ranile gurii, mai ales dupa o operatie. Actioneaza si asupra inflamarilor mucoasei gastrice – gastrite, ulcer. Se ia sub forma de infuzie sau remediu homeopatic, dupa un consult medical.
Ce este schinduful?
Schinduful este cunoscut sub denumirea de Trigonella foenum-graecum sau seminte de fan grecesc. Este adesea folosit ca agent de aromare si produs alimentar. Dar este disponibil si ca supliment pe baza de plante. In randurile ce urmeaza veti gasi referiri doar la schinduf si utilizarea lui ca supliment. Utilizat ca si aliment, beneficiile si potentialele efecte secundare pot fi mai usor pronuntate, decat atunci cand este folosit ca supliment.
Schinduful a fost folosit pe cale orala in cazul pierderii apetitului si afectiunilor stomacale. Pe cale externa, pe piele, a fost folosit pentru a trata inflamatii, arsuri, rani si eczema.
Schinduful nu a fost inca evaluat de Federatia pentru Alimente si Medicamente in ceea ce priveste siguranta, eficacitatea si puritatea. Toate potentialele riscuri si/sau dezavantaje pot fi inca necunoscute. In plus, nu exista standarde de productie pentru acest compus.
Nu consumati schinduf fara sa consultati intai un medic sau un specialist, mai ales daca aveti probleme legate de sangerari sau coagularea sangelui sau diabet sau daca luati medicamente care previn sau trateaza afectiuni legate de coagularea sangelui sau diabet. Pana acum s-a demonstrat ca schinduful afecteaza coagularea sangelui si nivelul zaharului din sange.
De asemenea, discutati cu medicul inainte de a consuma schinduf daca suferiti si de alte afectiuni medicale, daca luati un tratament sau alte suplimente in afara de cele mentionate mai sus, sau daca suferiti de alergii, in special la plante. In aceste situatii este posibil ca schinduful sa nu fie recomandat.
Nu consumati schinduf sau suplimente pe baza de schinduf, fara a consulta un medic inainte, daca sunteti insarcinata sau doriti sa ramaneti insarcinata. Nu se stie inca daca schinduful va rani copilul nenascut. Acelasi lucru este valabil si in cazul in care alaptati. De asemenea, nici copiii nu trebuie sa consume schinduf fara a se discuta inainte cu medicul pediatru.
Cum sa consum schinduful?
Consultarea unui medic specialist este recomandabila si cu siguranta va fi si benefica. Daca va hotarati sa consumati schinduf, folositi-l asa cum este recomandat pe ambalaje si cum v-a prescris medicul, farmacistul sau specialistul in astfel de suplimente si tratamente.
Extractele standardizate, tincturile si formulele solide din acest supliment pentru sanatate pot reprezenta o doza mult mai de incredere din acest produs. Spre exemplu, schinduful sub forma de pilula se inghite cu apa, o pilula cu un pahar cu apa.
Pentru a va asigura de un dozaj corect, masurati schinduful in forma lichida cu o pipeta sau o lingurita pentru dozare. In acelasi timp, alte forme ale schindufului pot fi fierte sub forma de ceai.
In cazul unei supradoze consultati de urgenta un medic, inca nu se stiu pericolele unei supradoze de schinduf.
Care sunt beneficiile schindufului?
Datorita proprietatilor asemenatoare estrogenului, se considera ca schindufului ajuta la cresterea libidoului si la diminuarea bufeurilor si a fluctuatiilor starilor de spirit, simptome cunoscute pentru menopauza si simptomul premenstrual.
In India si in China este utilizat pentru a trata artrita, bronsita, pentru a imbunatati digestia, pentru a mentine un metabolism sanatos, a creste libidoul si potenta masculina, pentru a videca afectiunile pielii (rani, iritatii si arsuri), pentru a trata usturimile in gat si refluxul acid.
Schiduful are o istorie indelungata si in ceea ce priveste tratamentul afectiunilor sistemului reproductiv, pentru a induce nasterea, al afectiunilor hormonale, pentru cresterea sanilor si reducerea durerilor menstruale.
Studii recente au demonstrat ca schinduful ajuta la diminuarea nivelului glucozei si al colesterolului si poate reprezenta un tratament eficient pentru diabetul de tip 1 si 2.
In prezent, schinduful este supus unor studii pentru a se observa beneficiile aduse in cazul afectiunilor cardiovasculare.
Schinduful are in plus si o istorie legata de marirea sanilor, continand diosgenina, utilizata pentru a obtine estrogen sintetic. S-a descoperit ca sustine cresterea unor celule noi ale sanilor si creste marimea si volumul sanilor. Dintre toate plantele utilizate pentru cresterea sanilor, schinduful are cea mai mare concentratie a compusilor de plante eficienti. Diosgenina, un steroid, este compusul de baza al peste 60% din productia totala de steroizi din industria farmaceutica.
In timp ce schinduful este considerat cea mai buna planta pentru cresterea frumusetii feminine, el ajuta si la stimularea sexuala, echilibreaza nivelul zaharurilor din sange si contine si bilineurina, care ajuta in procesul de gandire.
Schinduful a fost tema de cercetare a diferite studii privind tratamentul diabetului si prevenirea cancerului la san. Capacitatea sa de a echilibra nivelul hormonilor ajuta la tratarea simptomului premenstrual si a menopauzei. Antioxidantii continuti incetinesc imbatranirea si ajuta la prevenirea unor boli.
Unele dovezi arata ca schinduful poate avea si alte utilizari medicale. Poate reduce cantitatile de oxalat de calciu din rinichi. Oxalatul de calciu contribuie adesea la formarea pietrelor la rinighi. In plus, in studiile pe animale, s-a observat ca schinduful reduce sansele aparitiei cancerului la colon, prin blocarea actiunii anumitor enzime.
La nivel extern, textura gelatinoasa a semintelor de schinduf poate avea beneficii precum catifelarea pielii iritate de eczema sau alte 
afectiuni. Poate fi aplicat si pe post de cataplasma calduta, pentru a alina durerile muscular sau cele cauzate de guta.
Efectele secundare ale schindufului
Desi rare, s-au declarat si reactii alergice la schinduf. Daca experimentati simptome precum dificultati in respiratie, umflarea buzelor, limbii sau fetei, consultati rapid un medic.
Schinduful poate schimba culoarea si mirosul urinei. Desi acest lucru nu este daunator, medicul vostru isi poate pune intrebari legate de aceasta schimbare de culoare si miros, acestea fiind similare cu cele ce au loc in urma unei afectiuni metabolice numite “boala urinei sirop de artar”.
Alte efecte secundare grave nu au fost in declarate, desi ele sunt posibile.
Tipuri de alergii
Strănuti daca ai pisici in jur sau ai mâncărimi de la lână? Verificati lista noastra pentru a vedea la ce poti fi alergic.
Mai mult de 50 de milioane de americani sunt alergici la ceva – fie ca e polen, alune, sau parul de animale de companie. Alergiile sunt intalnite in orice colt al lumii, nimeni nu poate sa scape de ele. Citind acest articol puteti sa aflaţi care sunt unele dintre cele mai frecvente tipuri de alergii.
Rinita alergica: tumefactie şi inflamaţie a mucoasei nazale, congestie, stranut, lacrimarea ochilor ai senzatia de mancarime cauzate de o varietate de alergeni,externi si interni.
Sinuzita: o infectie a sinusurilor, uneori legata sau provocata de rinita alergica sau astm. Cu toate acestea, cel putin jumătate din toate sinuzitele cronice nu sunt cauzate de alergii.
Astm: inflamatia plamanilor si a cailor respiratorii si comprimarea tuburilor bronsice, declansata de multi dintre alergeni ca rinita alergica si care duce la respiratie suieratoare, senzatie de constrictie toracica, dificultate in respiratie si tuse.
Alergiile alimentare: simptome cum ar fi eruptii cutanate, varsaturi si diaree, tuse, respiratie suieratoare, edem facial, urticarie si altele, declansate de produse alimentare specifice, la unele persoane. Intolerantele alimentare, cum ar fi intoleranta la lactoza, sunt mai des intalnite, dar ele nu sunt considerate alergii, deoarece acestea nu implica o reactie alergica.
Alergie la intepaturi de albine (alergie la veninul de insecte): una dintre cele mai periculoase reactii alergice, in special pentru oamenii care sunt sever alergici la intepatura de albina. Intepatura provoaca in jur umflaturi si inflamatie si, in cazurile grave, o reactie anafilactica, ce implica intregul corp. Simptomele includ urticarie, umflarea cailor respiratorii, respiratie suieratoare, dificultati de respiratie si inghitire, ritmul pulsului intensificat si scaderea tensiunii arteriale, care provoaca ameteli.
Alergie la latex: unele persoane dezvolta o reactie alergica dupa contactul repetat cu latexul, in special cu manusile din latex. Reactia alergica la latex se poate manifesta sub mai multe forme, ca o reactie cutanata minora sau ca o afectiune amenintatoare de viata. De asemenea poate evolua de la o forma usoara la una foarte grava. Simptomele pot include astm, mancarimi si eruptii cutanate, urticarie, lacrimarea ochilor si anafilaxie.
Alergii la droguri: reactie la anumite medicamente, cum ar fi penicilina, sulfamide, droguri, putand provoca urticarie sau alte simptome, care variaza intr-un interval larg, de la o eruptie cutanata enervanta pana la o reactie ce pune in pericol viata (anafilaxie), cu scaderea tensiunii arteriale si probleme de respiratie.
Alergie de contact: numita de asemenea si dermatita de contact, este o reactie alergica cauzata de contactul direct cu un alergen care produce inflamatia. Apa fierbinte si detergentii sunt cei mai frecventi iritanti. Cauzele comune sunt: contactul cu factori iritanti, precum metalele pretioase sau nichel, acizii sau solventii, inclusiv sapunuri si alte substante chimice industriale, antibiotice si anestezice, cauciuc, parfum sau cosmetice, tesaturi precum lana si imbracaminte confectionata din astfel de tesaturi.
Eczema: o forma foarte frecventa a dermatitei si, adesea, o afectiune in care de-a lungul vietii oamenii sunt hipersensibili la o gama larga de iritatii ale pielii. Simptomele includ pielea uscata, solzoasa, care apare pe zonele rosii, inflamate si senzatia de arsura.
Conjunctivita alergica: reactia alergica la nivelul mucoasei oculare. Marginile pleoapelor se inrosesc si apare o secretie nu foarte abundenta. Poate fi declansata de substante cum ar fi sampon, produse cosmetice, praf, fum, pene, mucegaiuri, polen, fire de par de animale.
Sensibilitatea chimica: nu este la fel ca o reactie alergica. Este incapacitatea unei persoane afectate de a tolera produsele chimice din mediu, cum ar fi pesticidele, fumul de solventi, contaminanti din aer si altele. Simptomele pot include probleme respiratorii, greata, dureri de cap, oboseala, disfunctie cognitiva, aritmie cardiaca sau crize convulsive.
Putine persoane nu sufera de absolut nicio alergie. Acestea pot fi periculoase daca nu sunt tinute sub control si adesea cauzeaza disconfort in cele mai nepotrivite momente.
Va invitam sa ne spuneti si voi ce fel de alergii va cauzeaza probleme, ce remedii ati descoperit si poate le-ati testat cu succes pe propria piele si cum ii putem ajuta pe cei care sunt la inceput si au descoperit de curand ca sufera de alergie.
Sapunul de Alep, minune naturala
Sapunul de Alep este 100%. Folosit pentru ingrijirea fetei, corpului, barbierit si chiar pentru bebelusi, el ajuta in cazul anumitor probleme ale pielii, precum acnee, psoriazis, eczema. Este un sapun cu utilizari multiple.
Un sapun 100% natural
Sapunul de Alep este fabricat inca din antichitate. Nu contine coloranti, parfumuri de sinteza si este compus din ulei de masline, ulei din fructe de dafin, apa si soda, indispensabila in procesul de saponificare. Taiat de mana, forma sa este deseori neregulata. II trebuie aproximnativ 9-10 luni ca sa se usuce la aer. Culoarea sa devine bruna, in timp ce in interior ramane verde.
Cum se foloseste?
Sapunul de Alep se foloseste pentru ingrijirea corpului, parului si fetei: proprietatile sale calmante, antiseptice si antiparazitare, datorita acidului lauric din fructele de dafin, ii permite sa lupte impotriva acneei si a punctelor negre. Este foarte bun impotriva psoriazisului, micozelor, eczemelor si matretii.
De altfel, sapunul de Alep nu este agresiv pentru piele: uleiul de masline este hidratant si protector. De aceea este foarte bun pentru ingrijirea pielii uscate si a bebelusilor. Poate fi folosit pentru barbierit, caci hidrateaza foarte bine pielea. Mai bine decat spumantele clasice.
In plus este eficient impotriva insectelor pe care le alunga.
Alegeti-va sapunul potrivit
In primul rand trebuie sa stiti cantitatea de ulei de dafin, deoarece este variabil in functie de sapunuri. Acest ulei este cel care ii stabileste pretul: cu cat e o cantitate mai mare, cu atat e mai scump sapunul, mirosul e mai marcant si proprietatile antiseptice mai importante.
Verificati-i compozitia. In general proportia de dafin este de 8-25%. Daca nu aveti nici o problema dermatologica serioasa, 15% este perfect. Verificati provenienta sapunului si nu aveti incredere in cele fara eticheta.
Atentie la accidentele din timpul epilarii inghinale cu ceara
Desi nu exista plangeri oficiale despre complicatiile provocate de epilatul cu ceara, ele de fapt exista si sunt din ce in ce mai des intalnite. De ce este epilatul inghinal, cu ceara, periculos?
Parul pubian se afla in acea zona dintr-un anumit motiv, acela de a proteja pielea sensibila si membranele mucoase din regiunea genitala. Epilarea cu ceara indeparteaza, prin smulegere, stratul de protectie.
Epilatul cu ceara poate sa smulga si bucati foarte mici din stratul cel mai profund, creand un portal prin care bacteriile pot intra in organism. Mai mult, procesul duce la inflamare, prinzand bacteria sub piele. Toate acestea duc la stadiul de infectie a pielii, foliculita (infectia foliculilor de par) si la fire crescute sub piele.
De fiecare data cand compromitem integritatea pielii, crestem riscul aparitiei infectiilor. Medicii specialisti recomanda persoanelor care sufera de diabet, boli cronice ale rinichilor sau boli ale ficatului, afectiuni dermatologice, precum eczema sau psorizis, sau au un sistem imunitar slabit sa evite epilatul inghinal total. Pentru toti ceilalti, exista cai simple de a elimina pericolul:
Alegeti cabinetul cosmetic cu atentie
Inainte sa faceti o programare, treceti pe la salon pentru a vedea cat de curat este locul sau intrebati o prietena ce salon va recomanda si in care are incredere. Fiti siguri ca esteticiana sau cosmeticiana aleasa are atestat si a urmat cursuri privind epilarea braziliana cu ceara.
Cereti informatii despre ceara
Ceara solida este cea mai buna. Este mai blanda si adera la par, nu la piele. Ceara rapida, care este catifelata si lipicioasa, se aplica cu un aplicator gen rola, iar pe langa faptul ca este rapida si usor de aplicat, este si mai putin dureroasa si are mai putine sanse de a smulge si stratul de piele.
Atentie la igiena
Inainte de a incepe procesul propriu-zis, practiciana ar trebui sa se spele bine pe maini si sa aplice un dezinfectant. Dubla inmuiere in ceara este interzisa, deoarece introduce bacteriile in vasul cu ceara. Persoana care epileaza trebuie sa aiba spatule noi, disponibile pentru fiecare aplicare pe piele. Pentru prevenirea arsurilor, trebuie sa verifice temperatura pe interiorul incheieturii, inainte de a aplica ceara pe piele. Daca nu ati observat la cosmeticiana voastra acesti pasi, luati atitudine.
Preveniti iritatia
Pentru cateva zile dupa epilarea inghinala totala, aplicati o crema cu antibiotic ce se elibereaza fara reteta, din orice farmacie, precum si o crema anti-inflamatorie cu 1% hidrocortizon pe zona delicata si proaspat epilata. Va preveni iritatiile si va va ajuta sa tineti la distanta posibilele infectii.
Cunoasteti semnele infectiei
Verificati-va cu o oglinda de mana, vedeti daca exista fire de par crescute sub piele, iritatii, rani deschise sau taieturi. Consultati urgent un medic, daca se instaleaza roseata sau umflarea zonei epilate, senzatia de mancarime sau usturime, cojirea pielii sau febra.
O vorba din batrani ne spune ca “sufera baba la frumusete”. Atentie doar, doamne, domnisoare si cred ca si domni, sa nu suferiti mai mult decat ar fi necesar. Alegeti cu grija metoda de epilare, in functie de informatiile pe care le aveti despre organismul si pielea voastra. Nu puneti mai presus frumusetea si orgoliul si incercati sa faceti un compromis care sa va favorizeze pe voi si sanatatea voastra.
Alergiile – informatii pe care trebuie sa le stim
Folosim cuvantul alergie pentru a descrie mai multe tipuri de reactii la substante ce declanseaza un raspuns exagerat al sistemului imunitar.
Astmul, rinita alergica, anumite forme de urticarie si eczema, alergiile alimentare si reactia anafilactica sunt forme ale alergiei. Corpul reactioneaza la substante alergenice ca si cum ar vrea sa le distruga, ceea ce antreneaza diferite tipuri de simptome.
Daca alergiile respiratorii si eczema atopica pot sa se atenueze odata cu trecerea timpului, alergiile alimentare au tendinta de a persista, ca si alergiile la veninul insectelor, acestea putand chiar sa se agraveze. Este important sa incercam sa le prevenim, daca stim ca ele unt prezente in familie.
Simptome
- Respiratie suieratoare si o tuse semnaleaza astmul
- Eruptiile cutanate – puncte rosii sau albe – si mancarime apar in caz de eczema, urticarie si alergii datorate alimentelor sau a veninului instectelor
- Un nas cu probleme semnaleaza o rinita alergica
- Umflare a ochilor, a limbii sau a fetei in caz de alergie importanta sau in dreptul piscaturii avem de-a face cu o alergie la veninul unei insecte
- Reactia anafilactica, cea mai grava dintre reactii, se manifesta printr-o strangere a gatului, dificultate in respiratie, un puls rapid, paloare, dureri de cap si varsaturi si diaree.
- In caz de soc anafilactic, o cadere a presiunii sanguine poate sa antreneze pierderea cunostintei. Atentie: socul anafilactic poate fi mortal.
Ce duce la cresterea riscului?
- Predispozitie genetica – putem suspiciona un parinte, frate sau sora care sufera de alergii
- Mama care fumeaza in timpul sarcinii si expunerea la fum pe perioada copilariei
- Poluarea aerului
- Se presupune ca exista mai multi factori care joaca un rol in aparitia alergiilor, care acestea sunt inca ipoteze. Printre acestea enumeram: faptul de a nu fi alaptat, contactarea putinor alergii virale in copilarie, consumarea de putine fructe si legume, expunerea la creme ce contin ulei de arahide in cursul primelor 6 luni de viata.
Prevenirea alergiilor
Evitati fumatul in timpul graviditatii si expunerea la fumul de tigara a bebelusului. Este singura masura de prevenire cunoscuta si atestata.
Ipoteze privind prevenirea:
- Luarea de probiotice in timpul graviditatii de catre femeile ce au antecedente familiale
- Hranirea bebelusului prin alaptare in primele 4 luni
- Intarzierea introducerii alimentelor solide si a alimentelor alergene
- Cresterea aportului de omega 6 in timpul graviditatii
- La cuplurile copil-mama cu risc de alergii trebuie urmata o dieta hipoalergica pe perioada alaptarii
- Prezenta animalelor domestice nu pare a contribui la aparitia alergiilor la copii. Dimpotriva, in cazul copiilor expusi la animale in primul an de viata, mai ales caini si pisici, riscul ar fi mai mic.
Tratamente
Prima etapa a tratamentului impotriva alergiilor consta in gasirea alergenului si evitarea lui. Medicamentele si alte mijloace propuse viseaza simptomele si ameliorarea calitatii vietii.
Atentie:
Persoanele care au o alergie puternica alimentara sau venin de insecta trebuie trebuie sa aiba la incheietura mainii un autoinjector de epinefrina. Acesta permite intarzierea reactiei alergice, astfel incat sa se poata ajunge la spital pentru ingrijiri adecvate.
Medicamente
Medicamentele impotriva alergiilor se prezinta sub forma unor pilule, lichide, vaporizatori nazali, picaturi pentru ochi si creme pentru ochi.
Principalele tipuri de medicamente sunt:
- Antihistaminicele, cum ar fi Claritin, Zyrtec, Reactin etc
- Decongestionantele, cum ar fi Sudafed
- Antileucotrinele, cum ar fi Singulair, Accolate
- Corticosteroidele, cum ar fi Flonase, Nasonex, Dermacort
Atentie: anumite medicamente au efecte secundare importante si au contraindicatii in caz de graviditate si anumite boli.
Informati-va la medic sau farmacist.
Tratamente de desensibilizare
Acest tip de tratament consta in administrarea de doze din ce in ce mai mari de alergeni pe o perioada de 3-5 ani pentru a obisnui organismul cu prezenta alergenului si diminuarea reactiei. Acesta este mai ales util in caz de alergii la venin, pisici, acarieni si polen.
E
Echimoza: o revarsare a sangelui sub piele ce apare de obicei dupa lovituri.
Eczema: boala a pielii caracterizata prin mancarime locala, formarea de vezicule, cruste si evolutie recidivanta.
Edem: acumularea anormala de lichide in tesuturi, ca urmare a unor tulburari de natura inflamatorie sau mecanica, sau a modificarilor la nivelul substantei fundamentale.
Efelide: pistruii, acumulari de pigment brun, pete rotunde, circumscrise, de dimensiuni variabile, care nu se ridica deasupra nivelului pielii.
Emenagoga: proprietatea de a favoriza aparitia si derularea ciclului menstrual.
Emfizem pulmonar: boala grava a plamanilor caracterizata prin distrugerea alveolelor pulmonare, de obicei asociata cu bronsita cronica.
Emolienta: proprietatea (de obicei a mucilagiilor) de a induce o relaxare a tesuturilor si de a diminua starea de inflamatie.
Emulsie: suspensie de picaturi de grasime intr-un lichid in care nu se dizolva. Poate contine diferite medicamente. Emulsiile sunt folosite in cosmetica pentru lotionare sau masaj (lotiuni, creme).
Enterita: inflamatia intestinului subtire.
Eritem: inrosire congestiva a pielii, circumscrisa sau difuza, disparand la presiune.
Eritoza faciala: puseuri congestive ala fetei, difuze sau placarde, prin mecanisme vasomotorii reflexe.
Erizipel: branca, dermita acuta, provocata de streptococul hemolitic, putin contagioasa, manifestata clinic prin aparitia unui placard eritematos, edematiat, delimitata prin burelet marginal, cu adenopatie regionala si insotit de fenomene generale intense.
Estrogena: actiune similara hormonilor estrogeni.
Exces ponderal: greutate corporala peste limitele normale, obezitate.
Excretie: procesul de eliminare a produsilor rezultati din procesele de dezasimilatie ale organismului.
Expectoranta: proprietatea de a favoriza eliminarea sputei (secretiile patologice din caile respiratorii).