Copil 7
Amniocenteza
Definitie
Amniocenteza este o procedura prin care putin lichid amniotic este scos din uter pentru testare sau tratament. Lichidul amniotic este lichidul care inconjoara si protejeaza bebelusul in timpul sarcinii. Acest lichid contine celule fetale si diverse substante chimice produse de copil.
Prin amniocenteza genetica, o mostra de lichid amniotic este testata pentru anumite anormalitati, precum sindromul Down sau spina bifida. Prin amniocenteza la maturitate, o mostra de lichid amniotic este testata pentru a determina daca plamanii bebelusul ui sunt suficient de maturi pentru nastere. Ocazional, amniocenteza este folosita pentru a verifica daca bebelusul sufera de infectii sau alte afectiuni medicale. Rareori, amniocenteza este utilizata pentru a diminua volumul lichidului amniotic.
Desi amniocenteaza poate oferi informatii valoroase despre sanatatea copilului, decizia de a purcede la aceasta metoda invaziva de testare este extrem de serioasa. Este important sa intelegem riscurile amniocentezei si sa fim pregatiti pentru rezultate.
De ce se face amniocenteza
Amniocenteza este facuta din diverse motive, in diferite stadii ale sarcinii.
Amniocenteaza genetica
Amniocenteza genetica poate oferi informatii despre constitutia genetica a copilului. In general, amniocenteaza genetica se face cand rezultatele testului pot avea un impact semnificativ asupra modului de gestionare a sarcinii sau dorintei de a continua sarcina. Tipic, valoarea acestei informatii poate fi stabilita doar de mama si partenerul acesteia.
Amniocenteza genetica se face de obicei la 15 saptamani de sarcina, atunci cand cele doua straturi ale membranelor fetale s-au unit suficient de mult pentru ca o mostra de lichid amniotic sa fie extrasa cu grija. Rar, amniocenteza genetica poate fi facuta mai devreme de saptamana 11 de sarcina.
Puteti sa luati in considerare amniocenteaza genetica daca:
– aveti rezultate anormale la testarile prenatale. Daca rezultatele testelor, cum ar fi cele din primul trimestru, sunt pozitive sau ingrijoratoare, puteti opta pentru amniocenteza pentru a confirma sau infirma diagnosticul;
– ati avut o anomalie cromozomiala la o sarcina anterioara. Daca sarcina anterioara a fost afectata de sindromul Down si aceasta sarcina prezinta un risc ridicat;
– aveti 35 de ani sau mai mult. Copiii nascuti de femei cu varsta de peste 35 de ani sunt predispusi la un risc mai mare de anomalii cromozomiale, precum sindromul Down;
– aveti un istoric al familiei, cu anumite afectiuni genetice sau voi sau partenerii vostri sunteti purtatori ai vreunei boli genetice. Pe langa identificarea sindromului Down sau spina bifida, amniocenteza poate fi folosita si pentru a diagnostic alte afectiuni, precum fibroza chistica. Aceasta presupune testari specializate ale lichidului amniotic, dar trebuie sa existe un motiv serios pentru a face aceste teste.
Amniocenteza la maturitate
Amniocenteza la maturitate poate determina daca plamanii bebelusului sunt pregatiti pentru nastere. Acest tip de amniocenteza se face doar in caz de nastere prematura, inducerea sarcinii sau cezariana, in cazul in care acestea sunt optiunile pentru a preveni complicatii la nastere pentru mama. Se face de obicei intre saptamanile 32 si 39 de sarcina. Mai devreme de 32 de saptamani este putin probabil ca plamanii bebelusului sa se fii dezvoltat.
Alte motive pentru amniocenteza
Ocazional amniocenteza este folosita pentru:
– evaluarea copilului pentru a depista infectii sau alte afectiuni medicale;
– diminuarea lichidului amniotic;
– diagnosticarea unei infectii la nivelul uterului;
– evaluarea severitatii anemiei copilului care sufera de izoimunizare Rh, o afectiune rara prin care sistemul imunitar al mamei produce anticorpi impotriva unei proteine specifice de la suprafata celulelor sangelui copilului.
Riscuri
Amniocenteza prezinta numeroase riscuri, incluzand:
– pierderea sarcinii. Amniocenteza din trimestrul al doilea prezinta un risc minor de pierdere a sarcinii, intre 1 la 300 si 1 la 500 de cazuri. Cercetarile sugereaza ca riscul pierderii sarcinii este mai mare pentru amniocenteza facuta inainte de saptamana 15 de sarcina.
– crampe si sangerare vaginala. Aparitia crampelor este posibila dupa amniocenteza. Unele femei resimt si mici sangerari vaginale.
– rana de la ac. In timpul amniocentezei copilul poate sa miste o manuta sau un piciorus direct spre ac. Ranile grave cauzate de ac sunt rare.
– pierderea lichidului amniotic. Rareori, lichidul amniotic se scurge prin vagin, dupa amniocenteza. Daca scurgerea se opreste, sarcina poate decurge normal. Uneori, totusi, scurgerea duce la probleme ortopedice ale copilului.
– sensibilizare Rh. Rar, amniocenteza poate determina ca celulele sanguine ale copilului sa intre in reteaua sanguina a mamei. Daca aveti sange cu Rh negativ, veti primi un medicament numit imunoglobulina Rh, dupa amniocenteza, pentru a preveni producerea de anticorpi impotriva celulelor de sange ale copilului.
– infectii. Rareori, amniocenteza poate declansa o infectie la nivelul uterului.
– transmisia infectiei. Daca aveti o infectie, precum hepatita C, toxoplasmoza sau virusul imunodeficientei umane, amniocenteza poate cauza transferul infectiei la copil.
Tineti minte, amniocenteza genetica se face atunci cand rezultatele testelor au un impact important asupra derularii sarcinii. Altfel, decizia de a face amniocenteaza genetica tine doar de voi. Medicul vostru va va ajuta sa cantariti toti factorii care pot influenta decizia.
Amniocenteza la maturitate este adesea sugerata in caz ca nasterea prematura ar fi cea mai buna solutie pentru mama. Cu riscuri minime, amniocenteza la maturitate ofera siguranta ca bebelusul este gata sa se nasca.
Cum va pregatitiInainte de amniocenteza puteti manca si bea ca de obicei. Vezica trebuie sa fie plina inainte de procedura, asa ca beti cat mai multe lichide inainte de programare. Medicul va va ruga sa semnati un consimtamant inainte de inceperea procedurii. Este posibil sa va doriti sa aveti un sprijin emotional sau care sa va conduca acasa dupa amniocenteza.
La ce sa va asteptati
Amniocenteza se face de obicei la cabinetul medicului specialist.
In timpul procedurii
Mai intai, medicul va folosi ultrasunetele pentru a determina pozitia exacta a copilului in uter. Stati intinsa pe spate pe masa de examinare, cu abdomenul expus. Medicul va aplica un gel special si va folosi un dispozitiv mic pentru a va arata pe monitor pozitia copilului.
Apoi, medicul va va curata abdomenul cu un antiseptic. In general, nu se foloseste un anestezic. Majoritatea femeilor spune ca exista doar un disconfort minor in timpul procedurii.
Ghidat de ultrasunete, medicul va insera un ac subtire si gol prin peretele abdominal, pana in uter. O cantitate mica de lichid amniotic va fi extrasa intr-o seringa, iar acul va fi indepartat. Cantitatea specifica de lichid amniotic extras depinde de numarul de saptamani de sarcina.
Trebuie sa stati nemiscate cat timp acul este introdus, iar lichidul amniotic extras. Este posibil sa simtiti o senzatie de usturime cand acul strapunge pielea si sa simtiti un fel de crampe atunci cand acul intra in uter. Intreaga procedura dureaza circa o ora, mare parte din timp fiind alocata examinarii cu ultrasunete. In majoritatea cazurilor, mostra de lichid este obtinuta in mai putin de 2 minute. Cantitatea mica de lichid amniotic extras se va reface in mod natural.
Dupa proceduraDupa amniocenteza, medicul va folosi ultrasunetele pentru a verifica ritmul inimii bebelusului. Este posibil sa resimtiti crampe sau o cantitate mica de sangerare vaginala imediat dupa amniocenteza. Medicul va va sugera sa va odihniti dupa aceasta procedura. Este bine sa rugati pe cineva sa va conduca acasa. Este posibil sa va desfasurati activitatile normale chiar de a doua zi.
Intre timp, mostra de lichid amniotic va fi analizata in laborator. Pentru amniocenteza genetica, unele rezultate pot fi gata in cateva zile. Altele pot lua una sau doua saptamani. Rezultatele amniocentezei la maturitate sunt disponibile in cateva ore.
Daca faceti febra dupa amniocenteza sau aveti sangerari vaginale, pierderi de lichid la nivel vaginal sau crampe la nivelul uterului, mai mult de cateva ore, este bine sa va contactati medicul.
RezultateMedicul specialist va va ajuta sa intelegeti rezultatele amniocentezei.
Pentru amniocenteza genetica, rezultatele testului pot cu siguranta sa diagnosticheze anumite afectiuni genetice, precum sindromul Down. Alte testari nu mai sunt de obicei necesare. Amniocenteaza nu poate determina, totusi, toate defectele din nastere.
Daca amniocenteza indica faptul ca bebelusul are afectiuni cromozomiale sau anomalii ereditare ce nu pot fi tratate, va veti confrunta cu o decizie groaznica – daca sa continuati sau nu sarcina. Echipa medicala, dar mai ales persoanele dragi trebuie sa fie alaturi si sa va sprijine in aceste momente dificile.
Pentru amniocenteza la maturitate, rezultatele vor indica sigur gradul de maturitate a plamanilor copiilor. Daca trebuie sa nasteti copilul mai devreme, aceasta informatie va ofera siguranta ca bebelusul este gata pentru nastere.
IMPORTANŢA RELAŢIEI MAMĂ-COPIL
Legătura dintre mamă şi copil este una dintre cele mai trainice, privită din punct de vedere biologic şi social. Ambii părinţi sunt implicaţi în creşterea şi educarea copilului, dar mama rămâne factorul determinant, care supraveghează şi îndrumă împlinirea biologică şi socială a fiinţei umane.
Separarea mamă-copil (părinţi-copil), în special la vârstele mici, realizează o adevărată dramă psiho-socială. Divorţul parenteral/decesul unuia dintre părinţi, urmat de recăsătorirea părintelui restant, constituie tot atâtea drame care îşi pun amprenta asupra relaţiei părinte-copil.
Există o patologie psiho-somatică extrem de variată întâlnită la copiii care suferă separarea de părinţi.
Sugarul lipsit de afecţiunea mamei are tulburări de creştere şi dezvoltare şi acestea îmbracă tabloul clinic al malnutriţiei nenutriţionale, al problemelor digestive (anorexie, vărsături) şi semnelor grave de deprivare emoţională care se manifestă prin depresie (începând de la vârstele cele mai fragede ).
Aceşti copii nu mai manifestă reciprocitate socială, sunt apatici şi inactivi, nu zâmbesc şi nu se bucură de nimic. Depresia copilului este un sindrom plurietiologic, în care neglijarea afectivă constituie eventualitatea cea mai pregnantă.
90% din tulburările de comportament ale tinerilor şi adolescenţilor se datorează unor greşeli sau deficienţe ale acestei relaţii.
Copiii care sunt rareori mângâiaţi îşi dezvoltă creierul cu 20-30% mai puţin decât ar fi normal la vârsta respectivă.
70% din deprinderile adulţilor se învaţă în primii 7 ani de viaţă. De aici şi expresia cei 7 ani de acasă dacă nu îi ai nu-i mai poţi recupera uşor.
Multumim dnei dr. Mariana Iordache pentru informatii. O puteti contacta la 0726697628.
Va poate impiedica o casa sa ramaneti insarcinata?
Intrebarea poate suna putin ciudat, dar potrivit unui articol aparut in ziarul Los Angeles Times, chimicalele ce se gasesc in mobila, echipamente electronice si plastic pot contribui la reducerea fertilitatii femeilor.
Un studiu aparut in publicatia “Perpective ale sanatatii mediului” a masurat nivelurile eterilor de difenil polibromurati (EDPM), folositi adesea ca agenti de oprire a focului, din probele de sange luate de la peste 200 de femei insarcinate. Apoi femeile au fost rugate sa isi aminteasca de ce perioada au avut nevoie pentru a ramane insarcinate, perioada caracterizata de “a fi active sexual fara a utiliza metode de contraceptie”.
Cercetatorii au descoperit ca femeilor care au prezentat o concentratie mai mare de EDPM in probele de sange le-a luat mai mult sa ramana insarcinate decat celor care au avut concentratii scazute din aceste substante chimice. Desi nu le-a impiedicat sa conceapa un copil, autorul principal al studiului, dr. Kim Harley, spune ca femeile au avut nevoie de perioade de timp foarte diferite pentru a ramane insarcinate.
Se spune ca majoritatea oamenilor contin in sange EDPM si chiar in concentratii la niveluri foarte usor de detectat. Acesti eteri se mai pot gasi si in produsele lactate si in carnea si pestele cu un 
continut ridicat de grasime, dar produsele din gospodarie sunt elementele cheie care contribuie la contaminare si sunt sursa majora de expunere.
Din pacate, cercetatorii nu au inca o explicatie despre modul exact in care EDPM afecteaza fertilitatea unei femei. Dr. Harley mentioneaza, totusi, ca “cea mai puternica legatura a acestor eteri este cea cu hormonii tiroidieni. Se pare ca hormonii tiroidei joaca un rol extrem de important pentru fertilitate. Nivelul prea scazut sau prea ridicat al acestor hormoni poate conduce la infertilitate. Eterii de difenil polibromurati par sa imite si estrogenul. Poate fi vorba de un mecanism hormonal.”
Concluzia specialistilor a fost ca mai este nevoie de analize si studii aprofundate, pentru a stabili exact legatura dintre substantele chimice care se gasesc in locuinta noastra si abilitatea unei femei de a ramane insarcinata.
Daca doriti sa aflati cum puteti reduce nivelul substantelor chimice din casa voastra, utilizand produse bio, dati click aici.
Sarcina si computerele
Cazurile de acum 20 de ani, cand computerele cauzau afectiunii nevindecabile femeilor insarcinate, au socat intreaga comunitate medicala. Acest lucru a fortat producatorii sa dezvolte noi computere la standarde ridicate de siguranta. Cum poate afecta un calculator modern femeia insarcinata? Cat de reale sunt consecintele muncii la calculator, despre care toti doctorii continua sa vorbeasca?
Primul lucru pe care femeile insarcinate il aud despre computer este faptul ca sunt o sursa periculoasa de radiatii si campuri electromagnetice. De fapt, doar putini realizeaza intr-adevar cum pot acestea sa afecteze sanatatea. Exista nenumarate metode de a proteja pe cineva impotriva radiatiilor si a campurilor electromagnetice. Spre exemplu, un dispozitiv langa monitor, care sa absoarba toate radiatiile. Daca monitorul vostru respecta regulile de siguranta, iar voi nu munciti zi si noapte in fata lui, acest lucru va fi un real ajutor pentru sanatatea voastra. Dar viata reala e putin diferita.
Din pacate, astazi, stiinta nu poate sa satisfaca complet curiozitatea despre impactul computerelor asupra organismului, deoarece nu exista suficiente date. De ce?
In primul rand, oamenii de stiinta au inceput sa adune informatii de-abia de acum 20-30 ani.
In al doilea rand, este clar ca nimeni nu va permite desfasurarea unor experimente pe fiintele umane. Prin urmare, cercetatorii au selectat animale, dar aceste rezultate nu pot fi 100% extrapolate la oameni. Simpla monitorizare a sanatatii oamenilor care lucreaza la computer nu poate strange cu acuratete datele, deoarece este imposibil sa separi influenta computerului de ceilalti factori.
In al treilea rand, progresul nu este un lucru static, iar tehnologia computerelor s-a schimbat. Radiatiile de la monitoarele din anii 80 si inceputurile anilor 90, precum si sticla fara strat de protectie, dadeau mult mai multe radiatii, in comparatie cu monitoarele moderne.
Afectiunile cele mai sigure sunt vederea incetosata si circulatia proasta in zona pelvisului. Alte afectiuni sunt inca necunoscute. In acest moment suntem in stadiul experimental si poate copiii si copiii copiilor nostri vor avea informatii mai relevante.
Sarcina si computerul
Oare computerul poate cauza infertilitate sau poate afecta cursul sarcinii si dezvoltarea fatului? Doctorii inca strang informatii. Se stie sigur ca riscul pierderii sarcinii de catre femeile care folosesc computerul este mai mare decat la cele care nu lucreaza cu el. Potrivit standardelor moderne de securitate ocupationala, angajatorii trebuie sa faca eforturi pentru a proteja femeile insarcinate si fetusul de potentialele riscuri si vatamari. Decideti voi si daca decideti ca echipamentele moderne sunt sigure si nu credeti ca este necesar sa intrerupeti munca, va alaturati de fapt milioanelor de utilizatori care acumuleaza date experimentale, nu neaparat negative, pentru urmatoarele generatii de medici.
Daca decideti sa fiti precaute si sa renuntati la utilizarea computerului pentru o perioada, atunci nu veti fi singura cu parerea voastra, pentru ca si aceasta este sustinuta de milioane de oameni. Timpul va fi cel care ne va dezvalui adevarul.
Cum sa luptati pentru a minimiza impactul factorilor daunatori asupra organismului?
Trebuie doar sa urmati regulile de mai jos:
- Fiti atenti cand instalati un computer intr-o camera iluminata artificial. Este cel mai bine sa stati cu spatele la fereastra acoperita cu jaluzele sau draperii. Se admite si pozitia in care sursa de lumina se afla in stanga utilizatorului.
- Tineti cont de munca efectuata in fata calculatorului. In niciun caz nu trebuie sa lucrati ore intregi fara pauza. Faceti neaparat o pauza de 15 minute la fiecare ora de munca.
- Daca este necesar, faceti cateva exercitii speciale pentru ochi, cum ar fi: clipirea desa si focalizarea obiectelor aflate la distanta.
Pozitia la birou
In mod ideal, biroul trebuie sa fie exact sub talie, astfel incat monitorul sa fie localizat usor mai jos de privirea voastra, astfel incat sa nu petreceti cateva ore bune cu capul ridicat. Trebuie sa fie suficient spatiu sub birou pentru a va intinde si misca picioarele obosite, iar scaunul trebuie sa fie unul special pentru computer, dintre cele care se invart, cu inaltime ajustabila, cu spatar si spijin pentru maini, cu o imbracatura moale, pe care sa puteti pune, la nevoie, o perna pentru prevenirea afectiunilor coloanei vertebrale.
Postura adecvata
Postura corecta nu este intotdeuna si cea usoara. Este foarte posibil sa va fi obisnuit sa stati aplecate de spate, cu capul lasat, cu picioarele incrucisate si cu un umar adus mai in fata. Opriti-va imediat! Sarcina este un motiv bun pentru a renunta la obiceiurile proaste. Prin urmare, umerii drepti, spatele drept, picioarele se odihnesc pe podea cu toata talpa…
Program bine organizat
Mai intai, este necesar sa limitati posibilitatea de a sta in fata calculatorului. In cazul in care totusi e necesar sa lucrati, munca trebuie in mod constant intrerupta de pauze: 45 de minute munca, 15 minute pauza. Asta nu inseamna doar oprirea monitorului, ci si intinderi, ridicarea de pe scaun, iesirea afara pentru o gura de aer proaspat. Pe parcursul a 45 de minute de munca schimbati postura de cel putin 3 sau 4 ori: scuturati umerii, miscati picioarele, miscati capul.
Respectand toate ideile de mai sus, veti reusi sa evitati oboseala, aparitia unor complicatii in timpul sarcinii si veti naste un copil sanatos, care va va aduce fericire pentru multi ani.
Ceaiul verde si sarcina
Ceaiul verde si sarcina… Este sigur sa bem ceai verde in timpul conceptiei, in timpul sarcinii sau in timpul alaptarii? Dupa cateva cercetari, iata ce am descoperit:
Ceaiul verde si conceperea copilului
Exista multe informatii contradictorii despre faptul ca ceaiul verde intarzie sau ajuta la conceperea unui copil. Ingredientul principal, care a dus la exprimarea unor atentionari din partea medicilor, este cafeina.
240 ml de ceai verde contin aproximativ 30 mg de cafeina. Acest continut este mult mai scazut decat cel dintr-o ceasca de cafea normala, adica circa 100 mg. Cantitatea ridicata de cafeina consumata in timpul incercarilor de a concepe un copil intarzie conceperea si creste riscul pierderii sarcinii.
Consumul mare de cafeina este considerat a fi cel care depaseste 300mg. Daca va limitati la aceasta cantitate, puteti totusi sa beti cateva cesti de ceai verde. Desigur, continutul de cafeina va varia in functie de modul cum preparati ceaiul. Daca il fierbeti putin, cam 1 minut, nu veti avea probleme. Sau puteti sa beti ceai verde fiert a doua sau a treia oara.
Ceaiul verde si sarcina
Asa cum am mentionat si mai sus, femeile trebuie sa isi monitorizeze consumul de cafeina si sa incerce sa nu depaseasca 300 de mg pe zi. Un alt aspect legat de ceaiul verde si sarcina este acela referitor la continutul de fenoli, despre care se spune ca incetinesc absorbtia de fier. Se recomanda consumul de ceai verde intre mese, afectand astfel mai putin absorbtia fierului.
Alte studii arata ca un consum foarte ridicat de ceai verde in timpul celor 9 luni de sarcina poate duce la un risc crescut de aparitie a defectului congenital spina bifida, care implica dezvoltarea incompleta a tubului neural. Acest defect este strans legat de lipsa acidului folic. Compusul Epigallocatechin gallate (EGCG) al ceaiului verde este cel care cauzeaza scaderea substantiala a nivelului acidului folic.
Ceaiul verde si alaptarea
Din cele prezentate de cercetatori, cea mai buna indicatie este ca femeile care alapteaza sa limiteze consumul la 300 mg pe zi. Asta inseamna ca puteti bea fara grija 2 sau 3 cesti de ceai verde pe zi. Tineti cont si urmatoarea realitate: cafeina este un ingredient al multor alimente consumate zilnic, precum si al unor medicamente.
Ceaiul verde este bogat in antioxidanti si aduce numeroase beneficii pentru sanatate, beneficii legate de intretinerea dintilor, nivelul glicemiei, al colesterolului si controlul greutatii, inclusiv in cazul femeilor insarcinate.
A bea ceai este mai putin periculos decat a bea cafea, dar daca sunteti inca ingrijorati de efectele acestuia asupra sarcinii, intrebati medicul vostru daca este sigur sa il consumati.
Este posibil ca majoritatea medicilor sa recomande consumul de ceai verde impreuna cu marirea dozei de acid folic, mai ales in cazul in care beti mai mult de 2 cesti pe zi, pentru a evita inactivarea enzimelor folice.
Sa intelegem metodele contraceptive
In ultima perioada, inclusiv la noi in tara, in cabinete si farmacii, au aparut tot mai multe tipuri de contraceptive. Apoi, fiecare tip poate proveni de la mai multe firme. Cu atatea optiuni, poate fi dificil sa intelegi care este metoda contraceptiva potrivita pentru tine.
Cea mai buna abordare pentru a alege metoda contraceptiva este cercetarea fiecaruia dintre cele existente, acest lucru incluzand si ascultarea sugestiilor si sfaturilor prietenilor, familiei si mai ales doctorilor.
Pasul 1
Majoritatea metodelor contraceptive contine o serie de hormoni care vor schimba echilibrul hormonal al organismului vostru. Daca nu sunteti de acord cu acest lucru sau apartenenta voastra religioasa nu va permite sa utilizati contraceptia, puteti
recurge la metoda “calendarului”. Aceasta presupune insemnarea ciclurilor menstruale si periodicitatea acestora pe un calendar si evitarea actului sexual in zilele fertile. Aceasta metoda poate fi dificila si riscanta, mai ales in cazul persoanelor cu ciclu neregulat.
Pasul 2
Prezervativele. Sunt foarte eficiente daca sunt folosite in mod corect si impreuna cu o alta metoda contraceptiva, de genul spermicidelor. Exista riscul ruperii prezervativului, ceea ce ar duce si la o sarcina. Totusi, cea de-a doua bariera ar reduce si acest risc. Daca prezervativele nu distrug echilibrul hormonal al femeilor, ele pot fi totusi deranjante pentru unele cupluri.
Pasul 3
Pilulele contraceptive sunt foarte populare. Exista multe marci si fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Unele pilule chiar ajuta la curatarea tenului, in timp ce altele va pot deregla ciclul. Efectele secundare sunt in principiu aceleasi, dar cercetati-le pentru a fi constiente si pentru a sti la ce sa va asteptati inainte sa incepeti sa le folositi.
Pasul 4
Injectia, administrata de ginecolog. Injectia este simpla si usor de utilizat, trebuie doar sa tineti minte sa faceti una la fiecare 3 luni. Efectele secundare sunt similare cu cele ale pilulelor, desi multe femei se plang mai mult de cresterea in greutate in cazul injectiei decat in cazul pilulelor. Daca nu sunteti perseverente in administrarea injectiilor, puteti ramane insarcinate.
Pasul 5
Inelul. Noul inel este introdus in vagin o data pe luna pentru 3 saptamani. Beneficiile sunt asemanatoare cu ale pilulei, dar pentru ca inelul elibereaza o doza mica de hormoni la intervale regulate, variatiile nivelului hormonilor sunt diminuate. Inelul este foarte eficient, daca este folosit conform indicatiilor.
Pasul 6
Diafragma sau prezervativul intern. O metoda ce poate tine intre 5 si 10 ani, in functie de marca. Trebuie introdusa si scoasa de catre medicul ginecolog. Este extrem de eficient in prevenirea sarcinilor. Nu trebuie sa tii minte sa iei pastila, sa schimbi inelul sau sa mergi la injectie. Introducerea prezervativului intern poate fi foarte dureroasa pentru unele femei si nu se recomanda celor care nu au nascut natural, putand cauza dureri foarte mari. Efectele secundare sunt similare cu ale tuturor metodelor bazate pe hormon. Exista riscul ca diafragma sau prezervativul intern sa cada sau sa se piarda, desi aceste situatii sunt foarte rare.
Pasul 7
Intrebati prietenii si familia ce va recomanda. Puteti afla astfel numeroasele beneficii, dar si efecte secundare ale metodelor contraceptive. Veti primi raspunsuri directe si sincere de la oameni in care aveti incredere. Puteti sa cautati si singure pe internet ce presupune fiecare optiune si sa decideti care credeti ca este cea mai buna pentru voi. Neaparat discutati si cu medicul vostru, deoarece anumite conditii de sanatate pot cauza alte efecte secundare, riscante pentru sanatatea voastra.
Metodele contraceptive sunt binevenite, mai ales in cazul persoanelor tinere, care nu sunt pregatite pentru o sarcina neasteptata, sau pentru persoanele care au probleme de sanatate si nu isi permit sa ramana insarcinate, cel putin fara acordul si consultul amanuntit al unui medic specialist.
Importante sunt si efectele secundare ale acestora, pe termen scurt si mediu, dar mai ales pe termen lung, mai ales cand unele dintre voi isi doresc copii la un moment dat. De aceea este vitala comunicarea cu medicul vostru, informarea despre posibile pericole si consultarea si cu partenerul de viata, pentru ca este in joc si viitorul lui copil.
Acordarea primului ajutor: ce ar trebui sa stie copiii nostri
A invata un copil pe cine sa cheme si ce sa faca in caz de accidente este foarte important. Acele gesturi simple ii pot permite sa dea ajutor cuiva din familie si chiar sa salveze o viata. Dar putini copii sunt educati pentru a sti cum sa ajute. Cu toate aceastea, inca de mici, ei pot sa aiba reflexe eficace in caz de accident, daca ii invatam cum sa reactioneze.
De la varsta de 4-5 ani copilul este capabil sa isi spuna numele si prenumele, sa isi dea adresa si sa identifice 2 cifre pe telefon. E suficient de mare pentru a cere ajutorul.
Intre 7 si 10 ani, copilul poate chiar sa opreasca o sangerare, sa ingrijeasca o arsura, sa aseze pe cineva pe o parte, in pozitia laterala de siguranta. Incepand cu varsta de 10 ani, el a are suficienta forta fizica pentru a realiza un masaj cardiac si respiratie gura la gura.
In 80% din cazuri, tanarul va trebui sa acorde ajutor cuiva drag: frate, sora, parinti sau tovaras de joaca. Aceasta implicatie emotionala poate sa-i genereze un stres. Cu toate acestea, cu cat copilul va fi mai increzator in gesturile pe care trebuie sa le faca, cu atat va trece mai usor la actiune. De unde si importanta de a-l initia cat mai repede.
Invata-l sa dea alarma!
Alarma e fundamentala atunci cand este vorba de un accident. Este important ca acasa sa aveti afisat mare si la vedere numerele de urgenta pe care trebuie sa le cunoasca. Acest loc poate fi in bucatarie pe frigider sau langa telefon. Daca nu afisati la vedere, invatati copilul ca, acasa, poate sa le gaseasca pe prima pagina a cartii de telefoane.
Trebuie sa ii explicati copilului ca la telefon trebuie sa descrie ce se intampla in jurul lui – numarul de raniti si natura accidentului, locul unde se gaseste, numarul de telefon la care poate fi sunat – si ca nu trebuie sa inchida, decat daca asa i s-a spus de catre interlocutor.
Gesturi simple ce salveaza
Intre 6 si 10 ani, copilul poate sa invete cateva gesturi simple. Iata doar cateva dintre ele:
Sa opreasca o sangerare din nas. De exemplu, in recreatie, un coleg primeste o minge in fata si incepe sa sangereze din nas. Trebuie sa isi aplece capul in jos si sa i se apese pe nara timp de aproximativ 10 minute. Nu trebuie sa fie culcat pe spate. Da, sangerarea se opreste, dar sangele continua sa curga in gat si in stomac.
Sa ingrijeasca o mica rana. Incercand sa va ajute, se taie la deget. Rana trebuie curatata cu apa, apoi sa se aplice un antiseptic fara alcool pentru a o dezinfecta.
Oprirea unei hemoragii. Atunci cand rana este profunda, ea sangereaza foarte mult. In asteptarea ajutorului, trebuie sa comprimati rana imediat, apasand pe rana cu mana, preferabil cu un material curat. In acelasi timp, copilul trebuie sa ridice membrul care sangereaza.
Trebuie sa stiti ca un copil este rareori impresionat de sange. Ceea ce il jeneaza mai mult este teama de ce s-ar intampla daca ar esua. Frica de a nu reusi este un motiv de a nu actiona.
Ingrijirea unei arsuri. In cursul unui picnic sau a unui gratar la padure, in casa la aragaz, oricine se poate arde usor. Trebuie sa pui arsura sub apa rece timp de cel putin 5 minute. Nu trebuie sa puneti castraveti sau pasta de dinti peste arsura. In cazul unei arsuri grave, nu dati la o parte ultimul strat de haine, mai ales cand sunt lipite de piele.
Culcarea pe o parte a unei victime inconstiente care respira. Chiar si un copil care cantareste mai putin decat jumatatea greutatii persoanei accidentate poate sa reuseasca. Dupa ce a verificat ca victima nu-i raspunde si dupa ce i-a dat incet capul pe spate, trebuie sa inghenuncheze la inaltimea bazinului victimei.
Ii departeaza bratul dinspre el in forma de cruce, pe aceeasi linie cu umerii. Apoi cu o mana va pune mana cealalta a victimei la urechea opusa. Cu cealalta mana, copilul va indoi piciorul opus al victimei. Apoi va face corpul sa pivoteze spre el, pe o parte si va aranja piciorul, astfel incat corpul sa aiba stabilitate.
Accidente in casa si reactii
Fratele cel mic a cazut din patut. El nu trebuie miscat, cu o exceptie: este in pericol imediat. Trebuie doar sa-i sustinem capul pe axa corpului. Daca nu este cazul unui traumatism, copilul poate incerca sa il scoale, insa cu multa prudenta. Asteptand sosirea mamei sau a ajutoarelor, este foarte important sa ramana langa micul ranit, sa-i vorbeasca pentru a-l incuraja. Aceasta prezenta ii imbunatateste starea de spirit si se evita caderea in inconstienta.
Micuta verisoara a confundat medicamentele cu bomboanele sau a inghitit un produs menajer. Nu trebuie sa i se dea de baut. Lichidul favorizeaza absorbitia produsului in organism. Si nici nu trebuie sa provocati voma. Produsul menajer inghitit, care deja a ars o data la inghitire, va mai arde si a doua oara, cand se vomita.
Sora cea mica s-a electrocutat jucandu-se la priza. Copilul nu trebuie sa o atinga, ci sa intrerupa curentul si sa strige dupa ajutor.
Ce se face in Europa?
Anumite tari acorda un plus de importanta comparativ cu altele. Astfel in Germania, initierea se face in mai multe reprize: in gradinita si in scoala primara. Invatarea acordarii de prim ajutor este obligatorie in luarea carnetului de conducere. O pozitie buna o au si tarile scandinave unde regulile darii primului ajutor de face in scoala.
In Romania, situatia nu este imbucuratoare. Se mai pot gasi cursuri organizate de Crucea Rosie, dar de obicei cunostinte minime se invata atunci cand se da de carnet. Poate ar trebui sa ne intereseze mai mult in completarea cunostintelor si educatiei copiilor nostri. Sunt gesturi care ar putea salva vieti.